Aditia de os (augmentarea osoasa)
Extracția dinților este cea mai marcantă procedură asupra pacientului din cavitatea orală, care poate avea repercusiuni atât asupra psihicului, cât și asupra funcționalității. De multe ori, frica, anxietatea și fobia dentară determină pacienții să amâne pe cât pot de mult tratamentul. De aceea, în urma pierderii unui dinte, osul se „topește”, deoarece nu mai este folosit în masticație.
Astfel, rămâne un spațiu în care implanturile dentare nu pot fi inserate, neavând suficientă susținere. Stomatologia modernă a reușit să combată acest aspect negativ și vine în ajutorul pacienților cu pierderi osoase, prin procedura de adiție osoasă, care reface volumul osului, astfel devenind posibilă plasarea implanturilor.
Ce înseamnă adiție de os?
Adiția de os sau augmentarea osoasă reprezintă procedura prin care volumul osului este refăcut. Pierderea de os poate surveni în urma extracției, osteoporozei, a unor tumori situate la nivelul oaselor maxilare sau a bolii parodontale (parodontoză), afectând astfel pacientul. Resorbția osoasă se mai numește și atrofie osoasă, apărând atât la maxilar, cât și la mandibulă. La mandibulă, osul are tendința de a se resorbi mai repede decât la maxilar.
Adiția de os poate fi făcută cu ajutorul osului propriu al pacientului (autogrefă) sau cu os sintetic (grefă aloplastică). Procedura în sine este una destul de ușoară, suportată bine de către pacienți.
Cine are nevoie de adiție osoasă?
Adiția osoasă poate fi utilizată ca o metodă de prevenție împotriva resorbției osoase, după o extracție, atunci când nu va fi plasat un implant în viitorul apropiat. De asemenea, augmentarea osoasă este recomandată și pentru implanturi, în cazul în care a trecut mai mult timp de la extracție și există pierdere de os, astfel încât implantul să aibă o susținere optimă și să aibă o durată de viață mai mare.
În cazul pacienților cărora le lipsesc dinții de pe arcada superioară, adiția osoasă va însoți procedura de sinus lifting. Atunci când dinții de sus sunt extrași, membrana sinusului maxilar are tendința de a coborî, pentru a umple spațiul rămas în urma extracției. Dacă vrem să punem un implant în acel loc, membrana trebuie ridicată, iar spațiul rămas trebuie umplut cu os, pentru a nu perfora membrana sinusală.
Totodată, dacă pacientul suferă de boala parodontală (parodontoză), pentru a conserva dinții existenți pe arcadă, se poate apela la augmentare osoasă, cu scopul de a opri resorbția și de a reduce mobilitatea dinților. Cu ajutorul osului suplimentar, dinții vor fi din nou stabili.
De ce este necesară regenerarea osoasă?
Regenerarea osoasă este absolut necesară pentru a preveni pierderile de volum de la nivelul oaselor maxilare care, nu doar că implică dificultăți în inserarea implanturilor, dar pot schimba fizionomia unei persoane foarte mult. Astfel, persoanele care suferă de resorbție osoasă pot avea o bărbie proeminentă, obraji înfundați și trăsături mai aspre, deoarece țesuturile moi ale feței nu vor mai avea susținere.
Cauzele atrofiei osoase
Deși pot exista o mulțime de factori locali sau generali care pot duce la atrofie osoasă, adică la pierderea unui volum mare de os și pierderea funcției acestuia, printre cele mai comune se regăsesc:
- extracția dentară – după dintele este scos, osul nu va mai fi solicitat prin presiuni și forțe masticatorii, astfel că acesta va începe încet, încet să se micșoreze;
- boala parodontală – parodontoza, așa cum este cunoscută în termeni mai populari, reprezintă o infecție continuă în jurul dintelui, care întâi distruge ligamentele parodontale (fibrele care susțin dintele în alveolă), iar ulterior „topește” osul alveolar, dinții devenind din ce în ce mai mobili;
- traumatismele – prin accidente de mașină, altercații, sporturi de contact, în care se întâmplă exact același proces care are loc și în cazul extracției: dintele este pierdut, iar osul devine din ce în ce mai mic.
La factorii locali care pot contribui la apariția atrofiei osoase contribuie și factori de ordin general, precum osteoporoza sau diabetul zaharat care, netratate, pot favoriza procesul de resorbție osoasă.
Cum se resoarbe osul maxilar?
Oasele care susțin dinții, maxilarul și mandibula, au ritmuri diferite de resorbție, unul fiind mai dificil de gestionat decât celălalt. La maxilar, resorbția are loc într-un ritm mai lent, iar protezarea maxilarului nu impune atât de multe probleme, spre deosebire de mandibulă, unde resorbția se face accelerat, într-un timp foarte scurt pierzându-se o cantitate foarte mare de os.
Cât durează o operație de adiție de os?
În general, adiția de os vine în completarea procedurii de plasare a unui implant, iar în funcție de cât de multe implanturi sunt necesare, durata procedurii se modifică. Astfel, dacă se optează pentru plasarea a 1-2 implanturi, procedura nu va dura mai mult de 1-2 ore, spre deosebire de all-on-four sau all-on-six, care se poate prelungi până la 4 ore.
Cum se face adiția de os? Procedura pas cu pas:
Dacă augmentarea osoasă se face concomitent cu inserarea unul implant (una dintre cele mai comune proceduri), atunci etapele sunt următoarele:
- Anestezia locală cu câteva minute înainte, pentru ca aceasta să își facă efectul, iar pacientul să nu simtă vreun disconfort.
- Incizia (tăierea) gingiei, pentru a ajunge la os și apoi descoperirea osului, pentru a putea fi remodelat conform anatomiei naturale din acea zonă.
- Se recoltează osul (dacă este vorba de grefă autogenă), se tratează cu diferite substanțe și, în funcție de situație, se mărunțește sau se lasă sub forma de cub (bloc osos)
- Se pregătește osul pentru a primi grefa și implantul, se pun granulele sau blocul osos
- Se închide locul intervenției cu câteva fire de sutură (se coase gingia).
Recuperarea după adiție de os – Indicații:
Ca după orice intervenție chirurgicală, este normal ca pacientul să simtă un disconfort în zona respectivă sau, după caz, în 2 zone dacă s-a făcut și recoltarea de os de la aceeași persoană. Această etapă poate fi depășită cu ușurință cu antiinflamatoare și analgezice, luate la recomandarea medicului chirurg. Totodată, se recomandă:
- antibiotic cu spectru larg de acțiune, pentru a reduce riscul de infecții cu bacteriile existente în cavitatea orală;
- comprese reci, aplicate pe zona respectivă, pentru a reduce inflamația;
- igienă orală strictă și riguroasă, încă din prima seară după intervenție;
- clătirea gurii se va face ușor, cu apă de gură recomandată de medic dacă este cazul;
- revenirea la control după aproximativ o săptămână, pentru îndepărtarea firelor.
Umflătura după adiție de os
Umflătura și modul în care un pacient resimte durerea după o procedură chirurgicală ține de fiecare pacient în parte, de cât de traumatică a fost intervenția chirurgicală și ce medicamente pentru gestionarea acesteia au fost recomandate. În general, edemul postoperator nu este unul pronunțat, iar la unii pacienți poate să nu apară deloc. Pentru a preveni formarea ei, se poate apela la comprese reci sau pungi cu gheață, aplicate pe zona respectivă câte 20 minute, în fiecare oră. De asemenea, se recomandă antiinflamatoare nonsteroidiene și steroidiene, pentru o recuperare cât mai lină.
Alimentația după adiție de os
Fiind o intervenție chirurgicală la nivelul cavității orale, se recomandă o atenție suplimentară în ceea ce privește alimentația și igiena orală, în special în primele zile. Astfel, pacientul este sfătuit să evite:
- mâncărurile dure în primele zile, la temperaturi extreme, foarte reci sau foarte fierbinți;
- mâncărurile picante, acre, cu potențial iritant.
Pentru a avea grijă, pacientul trebuie să consume alimente moi, la temperaturi moderate în primele 48 ore, iar revenirea la o alimentație normală se va face treptat, până când se ajunge din nou la mâncăruri solide. Se recomandă, totodată, evitarea fumatului și alcoolului, deoarece acestea produc o vasodilatație superficială, însă în profunzime acestea se strâng, afectând circulația și îngreunând procesul de vindecare.
Rata de succes a adiției osoase
Adiția osoasă este o procedură cu rate extrem de mici de eșec și, dacă este asociată cu cea de inserare a implanturilor, rata de succes este mai mare de 95%. Este o procedură simplă, care îmbunătățește considerabil anatomia locală și care vine cu riscuri minime.
Ce trebuie făcut în caz de eșec? Adiție de os nereușită:
În literatura de specialitate, sunt destul de rare cazurile în care procedura de adiție eșuează. De cele mai multe ori, eșecul sau respingerea grefei osoase are loc din cauza afecțiunilor asociate ale pacientului sau dacă nu au fost respectate indicațiile postintervenționale. Semne ale eșecului procedurii:
- durerea nu poate fi gestionată cu analgezicele clasice, nu cedează și este de intensitate mare;
- umflătura de la nivelul feței nu se remite și persistă pentru o perioadă lungă de timp;
- apar supurații la nivelul locului intervenției;
- dureri de cap sau la nivelul gâtului;
- febră sau creșterea ușoară a temperaturii.
Este esențial ca, în cazul în care se suspectează că materialele utilizate nu au fost de calitate, să se ceară opinia unui alt medic și o consultație, pentru ca vindecarea să decurgă într-un mod optim. Procesul de vindecare poate fi ajutat de utilizarea tehnologiei laser, iar despre acest lucru poți citi mai multe chiar aici.
Tipuri de adiție osoasă:
În funcție de necesitățile zonei, adiția osoasă poate veni în ajutorul pacientului după o extracție, pentru conservarea osului după ce dintele a fost scos, pentru inserarea implanturilor, unde se poate face adiție osoasă verticală sau orizontală, în funcție de gradul de resorbție sau dacă regiunea care trebuie augmentată este la maxilarul superior, caz în care se apelează a sinus lifting și adiție osoasă.
Conservarea alveolei postextracționale
Alveola postectracțională se referă la „gaura” care rămâne în os, în urma extracției unui dinte. În cazul în care nu este posibilă plasarea unui implant imediat după extracție, se poate recurge la metoda augmentării osoase pentru a păstra anatomia osului cât mai bine și pe o perioadă cât mai îndelungată.
Este bine de luat în considerare faptul că inserarea unui implant și completarea cu os prin adiție, după ce un dinte a fost scos, reprezintă una dintre cele mai bune soluții pentru o vindecare rapidă și cât mai puțin complicată. Avantajele acestei tehnici sunt:
- extracția și plasarea implantului se fac într-o singură ședință;
- cantitatea de os necesară este mai mică;
- vindecarea se face fără complicații.
Adiția osoasă orizontală
Osul în care sunt susținuți dinții se poate resorbi în 2 moduri: orizontal, astfel scade lățimea osului (grosimea este mult prea redusă pentru a putea rezista unui implant) și vertical. Pentru a rezolva această problemă și a face posibilă inserarea unui implant, se face adiție osoasă orizontală. Cele mai bune materiale pentru a reface volumul osos sunt grefele autogene, adică cele provenite direct de la pacient. În funcție de defectul osos, grefa poate fi sub formă de particule (granule de os) sau sub forma unui bloc osos.
Adiția osoasă verticală
Așa cum osul se resoarbe în lățime, la fel se poate resorbi și în înălțime, osul nefiind capabil să suporte un implant de dimensiuni și lungime recomandate, pentru a avea o ancorare stabilă și optimă în os. Se recurge la această procedură pentru a crește înălțimea osului și pentru a nu compromite stabilitatea implantului pe termen lung.
Augmentarea sinusală
Augmentarea cu os la nivelul sinusului se face pentru dinții de pe arcada superioară, atunci când a rămas prea puțin os până la sinus. Sinusurile maxilare sunt niște pernuțe cu aer în interiorul osului maxilar (îl puteți palpa de-o parte și de alta a nasului), care ajută la reglarea presiunii aerului.
Perforarea lui în timpul inserării implanturilor poate duce la complicații precum contaminarea sinusului cu bacteriile din cavitatea orală, cale de comunicare care se manifestă prin supurații constante și sinuzite. Pentru a minimiza riscul de a perfora sinusul se face adiție osoasă, astfel încât volumul osului să fie suficient în susținerea viitorului implant.
Desigur, atunci când este posibil, pot fi folosite implanturi mai scurte, însă implanturile scurte nu sunt întotdeauna potrivite pentru pacient și, de aceea, se recomandă adiția osoasă.
Ce sunt factorii de creștere biologici și biomaterialele?
Factorii de creștere biologici vin cu avantajul că sunt recoltați direct de la pacient, nemaifiind necesari conservanți sau alte substanțe adiționale care să îngreuneze vindecarea. Când discutăm despre factori de creștere biologici, ne referim la recoltarea sângelui pacientului, centrifugarea lui și separarea acestuia în elemente esențiale, care contribuie la o vindecare optimă. Astfel, terapia regenerativă constă în obținerea PRF-ului (platelet rich fibrin), care poate fi transformat fie într-o membrană și va fi pusă deasupra plăgii chirurgicale, fie sub forma unui ser.
Adiția de os se poate face în mai multe moduri, stomatologia modernă având la dispoziție o multitudine de materiale prin care defectele osoase pot fi reparate. Astfel, există grefe care provin chiar de la pacient (autogrefe sau grefe autogene), grefe care provin de la pacienți donatori (alogrefe), grefe provenite de la bovine sau porcine (xenogrefe) și grefe din materiale sintetice, realizate din diverse minerale, asemănătoare structurii osoase (grefe aloplastice).
Riscuri și reacții adverse după adiție de os:
Așa cum am menționat la rata eșecului acestei proceduri, adiția osoasă este o procedură cu riscuri minime, iar complicațiile postoperatorii sunt extrem de rare. Acestea sunt în strânsă legătură cu experiența medicului chirurg, calitatea materialelor folosite și modul în care acestea au fost exploatate.
Întrebări și răspunsuri utile
Ce se poate face dacă nu există suficientă gingie?
- Dacă nu există suficientă gingie în locul unde trebuie reparat defectul, aceasta va fi recoltată de către medicul chirurg din altă zonă a cavității orale care se poate vindeca cu ușurință.
Este dureroasă procedura de adiție osoasă?
- Medicul chirurg se va asigura că ai parte de tot confortul necesar, astfel încât va administra cantitatea optimă de anestezie locală, iar tu nu vei simți niciun disconfort.
Ce restricții postoperatorii există?
- Se recomandă evitarea alimentelor foarte fierbinți și dure în primele zile, limitarea fumatului și consumului de alcool, pentru ca procesul de vindecare să fie cât mai rapid.
Se poate realiza adiția de os și implantul dentar în aceeași zi?
Chiar se recomandă ca aceste proceduri să fie complementare și realizate în același timp, pentru a asigura implantului o stabilitate cât mai bună pe termen lung. Poți citi mai multe despre implanturile dentare aici.
Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite