Dinții strâmbi (anomaliile dentare) – De ce trebuie să ne îndreptăm dinții

in Afectiuni, Blog ianuarie 9, 2024

Tratamentul ortodontic este necesar atât pentru a le reda pacienților zâmbetul la care au visat, cât și pentru prevenția afecțiunilor cu care aceștia se asociază de multe ori. Ceea ce nu știu oamenii este că dinții strâmbi nu afectează doar partea estetică, ci și sănătatea dinților și a parodonțiului pe termen lung.

Ce sunt anomaliile dentare (dinții strâmbi)

Anomaliile dentare sau dento-maxilare presupun tulburări care apar la nivelul dinților sau oaselor (maxilar sau mandibulă), care împiedică o funcționare corectă a întregului ansamblu dento-facial. Acesta cuprinde dinții, oasele și musculatura facială. Dezechilibrele apărute la unul sau mai multe dintre elementele enumerate anterior pot duce la o așezare incorectă a dinților, la o mușcătură problematică și, în consecință, musculatura se va adapta, ajungând să funcționeze greșit, în încercarea de a reechilibra situația.

Cauzele anomaliilor dentare

Deși medicina din ultimii 20 ani a evoluat extrem de mult, cauzele apariției anomaliilor dentare nu sunt pe deplin cunoscute și încă se lucrează la elucidarea acestora. Printre factorii care pot contribui la dezvoltarea anomaliilor dento-maxilare sunt:

  • Factorii genetici: sunt reprezentați de moștenirea de la părinți pentru dimensiunea dinților, maxilarul îngust, absența unor muguri ai dinților permanenți, mușcătura inversă sau adâncă.
  • Factori de mediu: precum nutriția, expunerea la anumite chimicale sau medicamente în timpul dezvoltării dinților. De asemenea, traumatismele pot afecta modul în care se dezvoltă dinții definitivi, putând fi produse defecte de structură.
  • Tulburări de dezvoltare: anumite tulburări care afectează dezvoltarea generală pot avea un impact asupra sănătății dentare. De exemplu, afecțiuni genetice precum sindromul Down, displazie ectodermală sau palatoschizis (buza de iepure) pot duce la anomalii dentare.
  • Obiceiuri din copilărie: cum ar fi suptul degetului sau folosirea prelungită a suzetei pot cauza alinierea greșită a dinților.
  • Boli în timpul dezvoltării dinților: Bolile, în special cele care cresc foarte mult temperatura corpului în timpul dezvoltării dinților, pot afecta formarea acestora.

Cele mai frecvent întâlnite anomalii dentare și tratamentul pentru acestea

Anomaliile dentare sunt foarte variate începând de la forma și dimensiunea arcadelor, a dinților, până la diverse forme ale dinților, dinți suplimentari sau lipsa anumitor muguri permanenți. Tratamentul acestora diferă în funcție de anomalia care trebuie rezolvată și poate varia ca durată.

Hiperdonția (dinți supranumerari/suplimentari)

Dinții supranumerari sunt cei care sunt în plus față de numărul normal de dinți. Ei pot apărea în orice zonă a arcadelor dentare, dar sunt cel mai frecvent observați în zona maxilarului superior. Cauzele exacte nu sunt clare, dar factorii genetici joacă un rol important. Dinții supranumerari pot rămâne nedescoperiți dacă nu cauzează probleme, însă, în majoritatea cazurilor, pot provoca înghesuiri dentare, pot întârzia sau împiedica erupția altor dinți, pot fi asociați cu malocluzii și pot contribui la probleme estetice, în special când se află între cei 2 incisivi centrali.

Hipodonția (lipsa unor dinți)

Hipodonția mai este cunoscută și sub numele de anodonție și se referă la absența congenitală a unuia sau a mai multor dinți. Aceasta este una dintre cele mai comune anomalii dentare și poate fi asociată cu anumite condiții genetice sau sindroame. Se descoperă, de cele mai multe ori, întâmplător, cu ajutorul radiografiilor dentare, în special cele panoramice, unde pot fi vizualizate ambele arcade dentare. În cazul în care pacientul se confruntă cu lipsa mai multor dinți, tratamentul este complex și necesită adesea o abordare multidisciplinară. Acesta include proteze dentare adaptate pe măsură ce copilul crește (adesea necesare de la o vârstă fragedă), implanturi dentare după ce a fost încheiat procesul de crește și reconstrucție chirurgicală pentru refacerea conturului osos.

Microdonția (spațierea dentară)

Microdonția este o altă anomalie dentară, caracterizată prin dimensiuni anormal de mici ale unuia sau mai multor dinți. Un dinte afectat de microdonție este semnificativ mai mic decât dimensiunile normale ale acelui dinte. Microdonția poate afecta nu numai aspectul zâmbetului, dar și eficiența masticației, în special dacă se manifestă la nivelul mai multor dinți. În mod evident, reprezintă o provocare atât din punct de vedere estetic, cât și funcțional. Tratamentul său necesită adesea o abordare personalizată și poate include o varietate de tehnici de restaurare dentară.

Macrodonția (înghesuirea dentară)

Macrodonția este exact opusul microdontiei și se referă la o anomalie în care unul sau mai mulți dinți sunt semnificativ mai mari decât în mod normal. Nu există o regulă specifică pentru care dinți sunt mai susceptibili la macrodonție, dar poate fi observată adesea la incisivi sau canini. Macrodontia poate afecta aspectul zâmbetului și poate crea dificultăți în alinierea corectă a dinților, în special dacă arcadele dentare nu sunt pe măsura dimensiunii dinților.

Ocluzia adâncă

Ocluzia adâncă este o afecțiune în care dinții superiori acoperă în mod excesiv dinții inferiori atunci când gura este închisă. În mod normal, incisivii superiori acoperă aproximativ o treime din incisivii inferiori, dar în cazul ocluziei adânce, această acoperire este mai mare, uneori acoperindu-i în totalitate. Ocluzia adâncă poate avea un impact semnificativ asupra sănătății orale și a esteticii faciale. Prin urmare, este important ca pacienții cu această anomalie dento-maxilară să primească un tratament adecvat.

Ocluzia inversă

Ocluzia inversă sau mușcătura inversă este o anomalie ocluzală, în care dinții inferiori se proiectează în fața dinților superiori, atunci când gura este închisă. Poate afecta atât estetica facială, cât și funcționalitatea masticatorie. Mușcătura inversă fi localizată (afectând doar câțiva dinți sau doar un segment al arcadei) sau generalizată (afectând întreaga arcadă dentară). De cele mai multe ori, apare ca urmare a diferențelor în creșterea maxilarului superior față de mandibulă, dar poate fi și o cauză a unor obiceiuri vicioase ale copiilor, precum suptul degetului sau utilizarea prelungită a suzetei, care pot influența alinierea dinților.

Ocluzia deschisă

Ocluzia deschisă se referă la o anomalie ortodontică în care dinții superiori și inferiori nu se ating când gura este închisă, lăsând un spațiu deschis între ei. Poate afecta atât dinții anteriori (ocluzie deschisă anterioară), cât și pe cei posteriori (ocluzie deschisă posterioară). Suptul degetului sau folosirea prelungită a suzetei contribuie la dezvoltarea acestei anomalii. Complicațiile cu care ocluzia deschisă se asociază sunt reprezentate de:

  • probleme funcționale, precum dificultăți în masticație și vorbire, în special în pronunțarea anumitor sunete;
  • probleme estetice, afectând aspectul zâmbetului și profilul facial, determinând ca etajul inferior al feței să fie mai înalt;
  • risc crescut de carii și alte probleme de natură dentară, din cauza expunerii excesive a unor suprafețe ale dinților.

Compresia de maxilar

Compresia de maxilar (sau constricția maxilarului) se referă la o anomalie în care maxilarul superior este prea îngust în raport cu mandibula, iar această problemă poate afecta alinierea dinților și ocluzia (mușcătura). Compresia de maxilar poate fi determinată de factori genetici (ereditatea jucând un rol important), folosirea prelungită a suzetei, suptul degetului sau o dezvoltare insuficientă a maxilarului.  În cazul acestei anomalii, dinții nu vor avea suficient loc pentru o aliniere corectă, astfel încât, cel mai frecvent, dinții din față vor fi înghesuiți, unii dintre ei neavând suficient loc să erupă corect, ieșind astfel în afara arcadei (mai în față sau mai în spate).

Dinte impactat (blocat)

Un dinte inclus, cunoscut și sub denumirea de dinte impactat, este acel dinte care nu a erupt în poziția sa normală, pe arcada dentară în intervalul de timp așteptat, fiind blocat la nivelul gingiei sau osului. Dinții cei mai afectați de acest fenomen sunt caninii superiori și molarii de minte. Rămânerea unui dinte blocat în interiorul gingiei sau osului are loc fie din cauza lipsei de spațiu (cum e compresia de maxilar), fie din cauza direcției greșite de dezvoltare a dintelui (poziția acestuia în interiorul osului influențează erupția). Cel mai des, dinții incluși sunt descoperiți în cadrul controalelor de rutină, când se constată absența unui dinte permanent de pe arcadă, atunci când vârsta de erupție normală a fost depășită.

Alte tipuri de anomalii dentare

Dacă am discutat despre cele mai dese tipuri de anomalii, este important să știm că există și alte defecte de formare a dinților, care pot influența necesitatea tratamentului ortodontic. Astfel, ele pot fi:

  • Deviația de la linia mediană a feței: este un simptom al alinierii incorecte a dinților (din diverse cauze), în care linia care trece printre cei doi incisivi centrali superiori nu se aliniază cu linia care trece printre incisivii centrali inferiori sau cu linia mediană a feței. Linia mediană a feței este cea care trece prin mijlocul feței, străbătând mijlocul frunții, nasului și bărbiei.
  • Latero-deviația mandibulei: în care mandibula se deplasează sau este poziționată în mod anormal spre o parte (stânga sau dreapta), în loc să fie aliniată simetric cu maxilarul superior și cu restul feței. Acest tip de deviație poate fi fie o afecțiune temporară, fie una permanentă, în funcție de factorul determinant. De cele mai multe ori, problemele articulației temporo-mandibulare duc la deplasarea laterală a mandibulei, dar latero-deviația apare și ca urmare a unor traumatisme, deformări osoase sau musculare sau obiceiuri vicioase.
  • Dinții geminați sunt o anomalie dentară destul de rară, care implică dezvoltarea a doi dinți din același mugure dentar, din care rezultă un dinte care pare a fi dublu, cu 2 coroane parțial unite, dar cu o singură rădăcină. Este mai frecventă la dinții de lapte.
  • Dinții fuzionați sunt adesea confundați cu dinții geminați, iar diagnosticul este dificil de stabilit, dacă nu se cunosc originile fiecărei anomalii în parte. Fuziunea dentare apare în momentul în care 2 muguri dentari se unesc, fie la nivelul coroanelor, fie la nivelul rădăcinilor, spre deosebire de geminație, care se produce prin încercarea unui singure mugure dentar de a se divide.
  • Taurodonția este o variație anatomică a dinților, caracterizată prin extinderea camerei pulpare, adică a locului unde se găsesc nervul și vasele de sânge. Numele provine de la cuvântul grecesc pentru taur („tauros”), datorită asemănării cu dinții unui taur. Din exterior, însă, dinții arată absolut normal, iar taurodonția este descoperită întâmplător, pe radiografie.
  • Dinții Hutchinson reprezintă o caracteristică specifică a sifilisului congenital. Sunt unul dintre semnele clasice ale acestei boli și se referă la anumite anomalii dentare care apar la copiii născuți de mame diagnosticate cu sifilis. Dinții au o formă distinctă: sunt mai înguști la baza coroanei și mai largi la vârf, cu margini crestate, adesea în formă de semilună.
  • Concrescența: este o anomalie rară în care doi dinți vecini sunt uniți la nivelul rădăcinilor prin cement (echivalentul smalțului de la nivelul rădăcinii) și apare în special la molarii (măselele) din spate.

Importanța îndreptării dinților

Îndreptarea dinților, un proces adesea asociat cu tratamentul ortodontic, are mai multe beneficii importante, atât din punct de vedere estetic, cât și funcțional. Alinierea corectă a dinților poate influența și forma generală a feței, oferind un profil mai armonios, ceea ce poate spori încrederea și stima de sine a unei persoane.

Din punct de vedere funcțional, dinții aliniați corect îmbunătățesc funcția masticatorie, permițând o mărunțire mai eficientă a alimentelor, contribuind astfel la o digestie mai bună. O aliniere corectă asigură o distribuție uniformă a forțelor pe durata mestecării, ajutând la prevenirea uzurii excesive a anumitor dinți. De asemenea, dinții drepți sunt mai ușor de curățat, igiena fiind mai ușor de menținut, reducând astfel riscul de dezvoltare a cariilor și a bolilor parodontale. Tratamentul ortodontic de îndreptare al dinților are, totodată, și rol asupra sănătății articulare, deoarece alinierea inadecvată poate pune presiune suplimentară pe articulația temporo-mandibulară, ceea ce poate duce la durere și disfuncție, atât la nivel articular, cât și la nivelul musculaturii feței.

Tratament pentru anomalii dentare

Tratamentul anomaliilor dentare variază în funcție de tipul și severitatea anomaliilor respective. Unele anomalii au nevoie de tratament ortodontic (despre care poți afla mai multe aici), iar altele au nevoie de o abordare multidisciplinară, precum ortodonție, chirurgie și protetică. Astfel:

  • Pentru problemele de aliniere se recomandă aparatele dentare fixe (în funcție de preferință, pacientul poate alege ceramic sau metalic), mobile (în general, pentru copii) și alignerele transparente, fiind cele mai comune metode de corectare a dinților strâmbi și a problemelor de ocluzie (mușcătură). În cazuri severe, poate fi necesară chirurgia maxilarului pentru a corecta alinierea și ocluzia (chirurgie ortognatică);
  • Pentru anomalii de mărime și formă se recomandă coroane sau fațete, în special în cazul dinților anormal de mici (nanici) sau cu forme anormale, acestea putând îmbunătăți aspectul estetic;
  • Pentru anomalii de număr (hipodontie, anodontie, dinți supranumerari) se recomandă asocierea dintre tratamentul ortodontic prin aparate fixe și extracții, dacă este vorba de dinți în plus. De obicei, un dinte supranumerar interferează cu erupția dinților din seria normală și, de aceea, pentru alinierea corectă a acestora, pe lângă extracție, se impune și purtarea unui aparat dentar. În cazul absenței unor muguri dentari, se poate alege păstrarea dintelui de lapte, până la pierderea acestuia și, ulterior, înlocuirea lui cu un implant dentar sau cu o lucrare protetică. O altă variantă este reprezentată de extracția dintelui de lapte și închiderea spațiului prin tratament ortodontic.
  • Pentru anomaliile de poziție (dinți incluși) se recomandă chirurgie orală, cu scopul de a expune și repoziționa dinții incluși sau pentru a-i extrage, dacă este necesar.


Complicații pentru anomalii dentare

Deși la o primă vedere, tratamentul ortodontic poate părea că este făcut strict în scop estetic, alinierea dinților se poate asocia cu o multitudine de probleme, la nivelul întregului organism. Digestia, spre exemplu, poate fi afectată din cauza ineficienței masticatorii (pacientul prezintă dificultăți în mărunțirea eficientă a alimentelor), dar și o selecție limitată de alimente din cauza durerilor sau disconfortului de la nivelul articulației temporo-mandibulare sau musculaturii faciale. De asemenea, dinții pot avea de suferit din cauza alinierii incorecte. Igiena nu se poate realiza corespunzător, retenția de placă bacteriană este mai mare, crescând astfel riscul de carii și de gingivite, care mai apoi se pot transforma în parodontoză. De altfel, dinții se pot toci mai mult în anumite locuri, din cauza distribuirii inegale de forțe care acționează asupra lor.

Anomaliile dentare (dinții strâmbi) la copii și bebeluși

În general, chiar dacă se observă o aliniere incorectă încă de când au apărut primii dinți, prima opțiune este de expectativă. Majoritatea problemelor se ameliorează sau chiar dispar, pe măsură ce maxilarul și mandibula se dezvoltă și cresc. Alinierea inadecvată a dinților poate apărea și pe parcurs, în urma adoptării unor obiceiuri vicioase, precum sugerea degetului, folosirea excesivă a suzetei sau a diverselor obiecte ținute în gură prelungit. Acestea se pot regla, de obicei, dacă se renunță la obiceiul vicios până la vârsta de 2,5 – 3 ani. Abordarea ortodontică a anomaliilor dento-maxilare la copii începe în jurul vârstei de aproximativ 7 ani, când oricum ar trebui să aibă loc primul consult ortodontic, indiferent dacă dinții par corect aliniați sau nu.

Cum poți preveni anomaliile dentare

Prevenția anomaliilor ortodontice implică o serie de măsuri care pot ajuta la reducerea riscului de dezvoltare a problemelor de aliniere a dinților și a maxilarelor. Deși nu toate anomaliile ortodontice pot fi prevenite, mai ales cele datorate factorilor genetici, există pași care pot fi urmați pentru a minimiza riscul și pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă a dinților și maxilarelor. Măsurile care pot fi adoptate pentru a reduce riscurile de dezvoltare a anomaliilor, sunt:

  • Nutriție adecvată în timpul sarcinii: O alimentație sănătoasă și echilibrată este esențială pentru dezvoltarea sănătoasă a fătului, inclusiv a dinților și maxilarelor.
  • Controlul stomatologic periodic: Primele vizite la dentist ar trebui să aibă loc încă din primul an de viață al copilului, pentru a monitoriza dezvoltarea dinților și a maxilarelor.
  • Evitarea obiceiurilor nocive, precum suptul degetului, suptul prelungit la biberon sau folosirea suzetei după vârsta de 2-3 ani, deoarece, așa cum am menționat mai sus, pot duce la probleme de aliniere.
  • Diversificare corectă: introducerea alimentelor solide, care necesită mestecat poate ajuta la dezvoltarea corespunzătoare a maxilarelor și a mușchilor faciali.
  • Consult ortodontic timpuriu, recomandat în jurul vârstei de 7 ani, poate identifica problemele de dezvoltare, care pot beneficia de tratament adecvat
  • Învățarea tehnicilor corecte de igienă dentară: pentru a preveni problemele dentare care duc la pierderea precoce a dinților de lapte și pot contribui la anomalii ortodontice.

Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite