Cariile dentare

Cariile reprezintă o boală infecțioasă în care produșii acizi de metabolism ai microorganismelor din gură (bacterii) determină demineralizarea treptată a smalțului.

Urmată de o distrugere rapidă a structurii profunde a dintelui. Cariile pot apărea în orice zonă a dintelui, iar etiologia lor este multifactorială.

Factorii care trebuie să fie prezenți simultan pentru a provoca o carie dentară

1. Existența unei suprafețe dentare sensibilizate
   Vulnerabilitate dinților la atacul acid ține de compoziția smalțului și a dentinei, localizarea dintelui, calitatea și cantitatea secreției de salivă, prezența unor fisuri în coroana dintelui și gravitatea acestora. Schimbarea frecventă și constantă a adicității din gură (consumul de citrice, obiceiul de a suge felii de lămâie sau de a provoca voma) duce la decalcifierea, demineralizarea și eroziunea smalțului dinților.
   Secreția de salivă are rol protector, însă scade în timpul somnului, al postului alimentar, în caz de înfometare intenționată sau cure slăbire restrictive, precum și la folosirea anumitor medicamente (antihipertensive, antidepresive, tranchilizante, antihistaminice, diuretice, sedative); procesul de masticație a alimentelor are efect invers, de creștere a producției de salivă și de scădere implicită a riscului de carii.
2. Prezența microorganismelor patogene
   Existența coloniilor de bacterii în placa bacteriană sau în cavitatea bucală este condiția esențială pentru apariția cariilor dentare. Există mai multe microorganisme capabile să fermenteze carbohidrații alimentari, cel mai frecvent întâlnit fiind Streptococcus mutans.
   Amilaza (enzima din salivă) acționează asupra zaharozei (dulciuri), amidonului (cereale și făinoase), lactozei (zahărul din lapte) sau fructozei (zahărul din fructe) și duce la fragmentarea acestora în glucide simple. Produșii acizi rezultați în urma metabolizării parțiale a glucidelor determină scăderea pH-ului salivar sub 5,5; se creează astfel un mediu propice inițierii fenomenului de eroziune a smalțului din cauza multiplicării și dezvoltării microorganismelor patogene.
3. Existența unui substrat hrănitor pentru bacterii
   Carbohidrații fermentabili din mâncare sunt substratul ideal pentru creșterea și proliferarea bacteriilor, aceștia fiind prezenți în majoritatea alimentelor: cereale, fructe, produse lactate, dulciuri. Doar proteinele (carne, pește, ouă) nu conțin carbohidrați, iar legumele, chiar dacă au un procent mic de glucide, nu sunt suspectate că ar produce carii, datorită prezenței concomitente în structura lor a fibrelor și a apei.
4. Existența unor condiții favorabile de acțiune
   Odată ajunse în cavitatea bucală, alimentele sunt supuse acțiunii salivei și bacteriilor, care determină fermentația carbohidraților cu producerea de compuși acizi de metabolism și scăderea pH-ului mediului sub valoare de 5,5. Toate aceste etape necesită timp, deci mediul acid favorabil eroziunii smalțului nu apare instantaneu, imediat ce am introdus mâncarea în gură.

– Fragment preluat din cartea „Sănătatea are gust”
Dr. Mihaela Bilic

Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite