Demineralizarea dinților: Ce înseamnă & cum se tratează?
Formarea dinților începe încă din viața intrauterină (cei de lapte și molarii de 6 ani) și continuă și după naștere, în special pentru dinții definitivi. Atunci când un dinte erupe, mineralizarea smalțului nu este încă terminată ci, dimpotrivă, procesul de maturare mai durează ani până când acesta este pregătit să facă față atacurilor carioase din cavitatea orală. Acest proces se mai numește și maturare posteruptivă, deoarece saliva și mineralele din cavitatea orală contribuie la acest lucru.
Ce înseamnă demineralizarea dinților?
Smalțul este alcătuit din foarte multe minerale precum carbonați, apă, magneziu și altele și are o structură poroasă. Pe măsură ce trece timpul, aceste minerale sunt înlocuite cu fluor, calciu, fosfați și material organic, transformând smalțul într-o suprafață amorfă, mai puțin solubilă și mai rezistentă în fața cariilor.
Demineralizarea dinților reprezintă procesul prin care mineralele sunt pierdute de la nivelul smalțului. Nu toate episoadele de demineralizare sunt patologice, adică nu toate demineralizările duc la formarea cariilor, deoarece există perioade în viața unui om când au loc procese de demineralizare, urmate de unele de remineralizare, existând un echilibru între acestea.
Așadar, fluorul este o componentă esențială pentru mineralizarea și remineralizare smalțului, el intrând în componența smalțului sub formă de fluorapatită, făcându-l puternic, cu o rezistență crescută în cavitatea orală, despre care știm că nu este sterilă și este populată de o mulțime de specii bacteriene.
Demineralizarea dinților permanenți la copii
Așa cum am discutat mai sus, imediat după ce dinții permanenți erup în cavitatea orală și devin vizibili, smalțul care acoperă coroana dentară nu este mineralizat complet, ci el continua acest proces, abia după ce intră în contact cu saliva, pastele de dinți și mineralele din mâncare. Acest lucru face ca el să fie foarte vulnerabil în fața atacurilor carioase aproximativ 2-3 ani după erupție. Dacă acest lucru se asociază cu o igienă orală precară, cu un consum mare de carbohidrați și băuturi îndulcite și acidulate, atunci riscul ca aceste demineralizări să se transforme în carii este foarte ridicat.
Demineralizarea dinților de lapte la bebeluși
Structura smalțului dinților de lapte ai bebelușilor este mai slab calitativă decât cea a dinților permanenți proaspăt erupți. El conține mai puține minerale și, de aceea, riscul apariției demineralizărilor este ridicat. Deseori, demineralizările care apar pe acești dinți sunt reprezentate de cariile de biberon, prezente pe dinții frontali de pe arcada superioară și pe fața linguală (dinspre limbă) a măselelor de pe arcada inferioară. Hrănitul peste noapte cu biberonul favorizează stagnarea laptelui pe dinți. Găsești aici mai multe despre particularitățile dinților de lapte și ce presupun acestea.
Totodată, se ia în considerare și faptul că igiena dinților de lapte, mai ales în primele luni, nu este corect realizată sau părinții se tem să realizeze igiena cu ajutorul unei periuțe normale (încă folosesc degetar) și a unei paste de dinți cu fluor.
Din păcate, caria de biberon este încadrată în caria precoce a copilăriei care, de cele mai multe ori, devine severă și poate duce la distrucția totală a dinților frontali, ajungând la nervi și, în final, având infecții repetate la acei dinți.
Demineralizare dinți la adulți
Demineralizările dinților permanenți maturi ai adulților se produc din mai multe cauze, printre care putem menționa fie un flux salivar mai redus, care poate să survină în urma unei hidratări insuficiente, anumite medicamente care au acest lucru ca efect secundar, fie o salivă cu un pH acid. Atunci când saliva este în cantitate redusă, potențialul de remineralizare scade și el, creându-se astfel un dezechilibru între procesul de demineralizare și remineralizare. Avantajul dinților maturi este că aceste demineralizări pot rămâne la stadiul acesta multă vreme, având proprietatea de a se croniciza.
Cauze demineralizare dinți la copii & adulți
Demineralizările dinților de lapte, dar și a dinților permanenți prezintă în comun, de cele mai multe ori, aceeași cauză principală, aceea fiind igiena orală insuficientă și inconstantă, la care se adaugă:
- dietă bazată pe mâncăruri procesate sau cu o cantitate mare de zaharuri în compoziție;
- obiceiul de a înlocui apa cu sucuri sau ceaiuri îndulcite;
- refuzarea vizitelor periodice la medicul dentist, care ar putea veni cu sfaturi pentru îmbunătățirea igienei;
- în cazul bebelușilor se aplică și alăptarea prelungită la sân sau cu biberonul.
Există și alte cauze pentru apariția petelor albe pe dinți?
De multe ori, leziunile de demineralizare pot fi confundate cu alte patologii sau defecte de structură ale smalțului, datorită aspectului asemănător și a unui istoric medical insuficient sau incorect realizat.
Fluoroza dentară, spre exemplu, este o afecțiune a smalțului care se manifestă, într-adevăr prin prezența a unor pete sau dungi albe pe dinți, dar care nu prezintă riscul de a se transforma în carii. Fluoroza prezintă mai multe grade de severitate, iar cele mai grave forme se manifestă cu totul altfel față de petele albe: dungi maronii sau închise la culoare, unde dinții capătă un aspect tigrat, cu prăbușirea smalțului și formarea unor adevărate cavități (găuri).
Desigur, există și alte afecțiuni ale dinților care pot genera leziuni asemănătoare demineralizărilor. Defectele de smalț, precum hipoplazia sau hipomineralizarea smalțului, se manifestă asemănător petelor albe cretoase demineralizate. Acestea apar pe un anumit grup de dinți, în funcție de momentul la care au acționat factorii care au perturbat formarea coroanei dinților.
Diferența dintre demineralizări și defectele de structură este aceea că defectele de smalț sunt deja prezente pe dinți, atunci când aceștia erup pe arcadă, la fel ca petele din fluoroză, spre deosebire de demineralizări, care apar după ce dinții au erupt.
Totodată, demineralizările pot fi diferențiate de sindromul de hipomineralizare molar-incisiv (MIH), care apare strict pe incisivii centrali și pe molarii de 6 ani, fiind prezente doar în dentiția permanentă.
Factori de risc pentru demineralizarea dinților
Leziunile de demineralizare pot fi influențate de foarte mulți factori, astfel încât riscul de apariție al acestora să fie crescut considerabil. Dacă discutăm despre factorii de risc pentru adulți, putem enumera:
- consum crescut de băuturi acidulate/carbogazoase și dulci, în care demineralizările se transformă în eroziuni;
- consumul excesiv de citrice sau sucuri din citrice;
- alimente dulci, bogate în carbohidrați;
- tulburări alimentare, care creează un pH scăzut în cavitatea orală, din cauza vărsăturilor frecvente – bulimia;
- afecțiuni gastro-enterologice – boala de reflux gastro-esofagian.
Acizii de la nivel gastric au un pH extrem de acid, mult mai redus decât fluorapatita și hidroxiapatita din compoziția smalțului pot suporta, ele fiind dizolvate.
În cazul bebelușilor, factorul major de risc este hrănirea cu o frecvență crescută și prelungită cu biberonul, în special pe timpul nopții. Deseori, după ce este începută diversificarea, mamele aleg să ofere din biberon și alte lichide, precum sucurile sau ceaiurile îndulcite, înlocuind astfel laptele cu acestea. La toate acestea, se adaugă și o igienă nu foarte riguroasă a cavității orale a bebelușilor, crescând semnificativ riscul de a dezvolta caria de biberon.
Diagnostic demineralizare dinți
În urma unei anamneze (istoric medical) riguroase, medicul stomatolog va putea diferenția leziunile produse de demineralizare, de defectele de dezvoltare ale smalțului. Astfel, știind momentul apariției lor (dacă petele erau deja pe dinți la momentul erupției sau dacă au apărut ulterior) și luând în calcul stilul de viață al pacientului, se va pune un diagnostic corect.
Demineralizările arată precum niște pete albe, mate, de aspectul cretei și sunt superficiale la acest stadiu, ele neputând fi evaluate radiologic. Inspecția și palparea acestora contribuie la diagnosticul demineralizărilor. Dacă vrei să afli despre cum se descoperă demineralizările la copii, te invit să arunci o privire aici.
Tratament demineralizare dinți
Leziunile provocate de demineralizările smalțului, pot fi tratate mai mult sau mai puțin conservator, însă toate modalitățile au ca scop comun oprirea lor în evoluție. Cu cât se intervine mai devreme, cu atât problemele provocate de aceste leziuni sunt mai mici. Unul dintre efectele timpurii pe care demineralizarea dinților îl produce este sensibilitatea la alimente reci, dulci sau calde și sigur ai trecut și tu prin asta sau cunoști pe cineva care se confruntă cu această problemă.
Fluorizare dentară pentru remineralizare
În cazul în care demineralizările sunt descoperite foarte devreme și nu se dorește o intervenție stomatologică, fluorizarea este cea mai bună metodă de a opri evoluția acestor leziuni. Așa cum am scris mai sus, leziunile apar atunci când procesele de demineralizare le întrec pe cele de remineralizare, așa că scopul nostru este de a restabili echilibrul dintre aceste procese. Fluorizarea poate fi făcută în mai multe moduri:
- fie în cabinetul stomatologic, de către medic, prin aplicarea unui gel/creme cu o concentrație foarte mare de fluor și, în funcție de severitatea leziunilor se pot recomanda între 2 și 4 ședințe pe an sau se poate alege o abordare mai drastică, cu o ședință pe lună în primele 3 luni, și apoi repetarea acesteia la fiecare 3 luni, timp de 1 an.
- fie acasă, prin aplicarea unei soluții cu o concentrație mai mică de fluor, recomandată de medicul stomatolog, cu o frecvență stabilită de acesta.
Principala dorință a medicului prin acest tratament este de a oferi dinților fluorul și mineralele de care aceștia au nevoie, pentru ca leziunile produse de pierderea substanțelor utile să nu evolueze către carii, iar sensibilitatea să fie diminuată. Accesând acest link, poți citi mai multe despre această procedură.
Detartrajul și periajul profesional
Demineralizările își vor continua evoluția naturală de a scoate mineralele din structurile dintelui (smalț, dentină, cement), în special dacă se oferă condițiile ideale, și anume, prezența plăcii bacteriene și a tartrului. Fiindcă smalțul e mai poros din cauza lipsei mineralelor, bacteriile nu numai că au cale liberă spre centrul dintelui, dar au parte și de toți nutrienții necesari supraviețuirii, multiplicării și eliberarea toxinelor care contribuie la distrugerea progresivă a smalțului. Prin urmare, igienizările periodice (alcătuite din detartaj, periaj și airflow) sunt mai mult decât recomandate, pentru a nu permite evoluția demineralizărilor spre leziuni carioase. Te invit să citești mai multe aici, pentru a descoperi și celelalte avantaje ale profilaxiei.
Sigilările lărgite
Demineralizările se pot situa nu doar la baza dintelui, în apropierea gingiei, ci și în șanțurile și gropițele de pe măsele, din această cauză ele fiind mult mai greu de observat. Ele se manifestă într-o formă ușor mai agresivă decât demineralizările de pe dinții frontali, prin colorarea maronie sau negricioasă a șanțurilor. Apărute pe dinții permanenți proaspăt erupți, ele se transformă rapid în carii, dacă nu se tratează la timp. De aceea, sigilările lărgite vin în ajutorul tinerilor pacienți și constau în:
- îndepărtarea minimalistă a colorațiilor cu o freză foarte mică sau cu ajutorul laserului;
- dezinfectarea șanțurilor care au fost curățate, dar și a celor sănătoase;
- aplicarea unui material de sigilare, atât în șanțurile preparate, cât și în cele sănătoase, pentru a preveni apariția unor noi leziuni;
- întărirea materialului cu ajutorul lămpii fotopolimerizabile.
Prevenția demineralizării dinților
Așa cum o carie nu apare din cauza acțiunii unui singur factor, la fel și prevenția trebuie făcută, luând atitudine din mai multe puncte de vedere.
Pasta de dinți pentru demineralizare
Chiar dacă suferi sau nu de leziuni de demineralizare, pasta de dinți folosită trebuie să conțină ingrediente care să contribuie la sănătatea dinților și a structurii smalțului. Cele două ingrediente care ar trebui să fie nelipsite din pasta de dinți sunt fluorul sau cristalele de hidroxiapatită. Ele vor asigura o concentrație optimă de minerale de la nivelul smalțului, vor ajuta la remineralizarea leziunilor existente și vor face ca aderarea resturilor alimentare pe suprafața dintelui să fie mai dificilă, prevenind depunerea facilă a plăcii bacteriene.
Igiena dentară corespunzătoare
O igienă corectă este acea rutină realizată dimineața și seara, care implică atât constanță (nu se sare peste periaj), cât și utilizarea tuturor mijloacelor disponibile pentru o curățare cât mai eficientă și completă. Astfel, cele mai bune obiceiuri, atunci când vine vorba despre igiena ta orală, sunt:
- Periajul dinților de 2 ori pe zi, cel mai important fiind cel de seară, pentru a nu rămâne resturi alimentare pe dinți, care pot fermenta peste noapte.
- Pastă de dinți cu fluor sau cristale de hidroxiapatită, care pot fi, de asemenea, alternate. Cel mai important este să nu clătești după ce te-ai spălat pe dinți (ci doar să scuipi excesul de salivă și pastă), pentru a lăsa substanțele benefice să acționeze.
- Ața dentară, pentru curățarea interdentară.
- Apă de gură cu fluor, pentru un aport suplimentar de fluor.
Stil de viață sănătos
Deși sănătoase, sucurile de portocale sau de citrice în general, pot produce eroziuni pe suprafața dințior, dacă sunt consumate în exces. Așadar, limitează cantitatea de sucuri pe care o bei și, întotdeauna, să ai și un pahar de apă lângă.
De asemenea, evită consumul exagerat de carbohidrați sau de alimente procesate, pentru că pot conține o cantitate mare de zahăr, despre care știm că nu are efecte pozitive, nici asupra danturi și nici asupra siluetei.
Te încurajăm să consumi brânză proaspătă, legume, oleaginoase, deoarece au proprietatea de astimula secreția salivară care te va ajuta nu doar la autocurățare prin îndepărtarea resturilor alimentare de pe dinți, ci și la remineralizarea leziunilor provocate de demineralizare.
Vizite periodice la medicul stomatolog
Pentru a fi sigur că alegerea pastei de dinți, modul în care îți cureți cavitatea orală și stilul de viață împreună cu dieta sunt cele corecte pentru tine, nu ezita să te consulți cu un medic stomatolog din când în când (mai precis, din 6 în 6 luni sau măcar o dată pe an). Depistarea timpurie a demineralizărilor și alegerea celei mai bune soluții pentru tine pot face diferența atât la prețul serviciilor (este mai puțin costisitor să previi sau să tratezi leziuni incipiente), cât și la durata și ușurința cu care ședințele se vor desfășura.
Surse:
- Demineralization–remineralization dynamics in teeth and bone. Ensanya Ali Abou Neel, Anas Aljabo, Adam Strange, Salwa Ibrahim, Melanie Coathup, Anne M Young, Laurent Bozec, Vivek Mudera
- The Chemistry of Caries: Remineralization and Demineralization Events with Direct Clinical Relevance. Carlos Gonzalez-Cabezas
- Influence of Fluoride in solution on tooth demineralization. I Chemical Data. J M ten Cate, P P Duijsters
Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite