Gingivita la copii – Simptome si tratament. Ce poti face daca cel mic are gingiile inflamate?
Când ne gândim la afecțiunile gingiilor, de obicei, ne gândim la adulți. Însă, contrar așteptărilor, chiar și copiii pot dezvolta afecțiuni precum gingivite sau, în cazuri mai grave, boala parodontală juvenilă, întâlnită extrem de rar în rândul celor mici. Gingivita la copii nu este rară și, în funcție de perioada în care apare, poate fi determinată de diverse cauze, iar tratamentul acesteia diferă de la caz la caz.
Ce este gingivita la copii?
Gingivita reprezintă inflamația gingiei din jurul unuia sau a mai multor dinți. Pe parcursul dezvoltării unui copil, apar diverse modificări biologice care pot influența într-o mai mică sau mai mare măsură evoluția gingiilor, precum dezvoltarea sistemului imun, modificări structurale și funcționale ale țesuturilor de susținere ale dinților în timpul schimbării dentiției și dezvoltarea microflorei bacteriene de la nivelul cavității orale.
Severitatea inflamației gingivale depinde foarte mult de vârsta copilului, astfel existând un risc mic la preșcolari de apariție a gingivitei, acesta crescând pe măsură ce copilul se apropie de pubertate, perioada adolescenței fiind cea cu cel mai mare risc de apariție. Interesant este că, la același nivel de placă bacteriană, copiii dezvoltă o gingivită mult mai blândă, spre deosebire de adulți. Mai mult decât atât, s-a descoperit că cel mai important factor care influențează țesuturile gingivale este vârsta copilului asociată cu modificările organismului din acel interval, nu nivelul de placă bacteriană prezent pe dinți.
Care sunt cauzele gingivitei la copii?
Așa cum am menționat anterior, gradul de inflamație gingivală se asociază, de cele mai multe ori, cu perioada de dezvoltare a copilului, deoarece fiecare în parte prezintă particularitățile ei. Este absolut natural ca, în perioadele în care copilului îi ies dinții de lapte, gingiile să sufere sau să existe perioade în care cel mic refuză vehement periajul. Totodată, există factori care pot favoriza acumularea de placă bacteriană, precum dinții nealiniați corespunzător, cu precădere cei înghesuiți sau, dimpotrivă, purtarea de dispozitive ortodontice.
1. Placa bacteriană
Placa bacteriană este o peliculă formată din resturi alimentare extrem de mici, populate de o serie de bacterii care se găsesc în mod natural în cavitatea noastră orală. Pelicula poate fi albicioasă sau galbenă și este aderentă de suprafețele netede ale dinților. Speciile bacteriene din cavitatea orală a copiilor diferă în funcție de dieta copilului, modul în care sunt transmise bacteriile și răspunsul organismului la prezența acestora.
Riscul cel mai mare de dezvoltare a inflamației gingivale este între 9 și 14 ani, atunci când asupra țesuturilor acționează nu doar placa bacteriană, dar și hormonii, care ating niște niveluri foarte mari la pubertate. Hormonii sexuali au efecte nu doar asupra corpului, când sunt remarcate adevărate schimbări, ci și la nivelul țesuturilor gingivale, pe care le fac mai „primitoare” pentru bacterii, afectează vasele de sânge de la nivelul gingiilor, sporesc acțiunea celulelor inflamatorii și schimbă compoziția florei bacteriene. Chiar dacă este o perioadă tumultoasă, există o mulțime de instrumente prin care putem ajuta viitorii adulți să dezvolte o metodă eficientă de a preveni depunerea plăcii bacteriene. Si, desigur, din când în când, el poate primi ajutor din partea unui igienist dentar care, aplicând tehnicile de îndepărtare ghidată a plăcii bacteriene, poate învăța copilul o tehnică bună de periaj și zonele care necesită o atenție mai mare.
2. Erupția dinților
Erupția dinților de lapte este un pas extrem de important în dezvoltarea unui copil care, de cele mai multe ori, vine cu multe dureri de cap și nopți nedormite atât pentru părinți, cât și pentru cel mic. În mod natural, atunci când un dinte sau o măsea erupe, gingia va fi străpunsă pentru a-i permite dintelui să iasă în cavitatea orală. În acel moment, gingia se inflamează și poate chiar să apară și o mică sângerare, care nu prezintă motiv de îngrijorare însă.
Această inflamație se numește gingivită de erupție și poate apărea atât în dentiția de lapte, cât și în cea permanentă. La cea permanentă, gingivita de erupție se poate amplifica din cauză că, atunci când dintele de lapte începe să se miște, se mărește spațiul dintre gingie și dinte, permițând astfel bacteriilor să pătrundă mai ușor în țesutul gingival, sporind inflamația.
Totodată, erupția dinților, fie că sunt de lapte, fie permanenți, se suprapune, de cele mai multe ori, și cu acumulări de placă bacteriană atât la bebeluși, deoarece este foarte dificil de întreținut o igienă corespunzătoare, dar și la adolescenți, pentru că nu acordă o atenție suficient de mare unei igiene corect realizate.
3. Aparatul ortodontic
Problemele de aliniere ale dinților pot fi vizibile încă din timpul dentiției de lapte, prin observarea absenței spațiilor dintre dinții frontali care, în aproape orice situație, indică faptul că dinții definitivi nu vor avea suficient loc pe arcadă și că vor fi înghesuiți. Acest lucru se poate datora fie dimensiunii mari a dinților, fie dezvoltării insuficiente a oaselor maxilare, fie o combinație între acești factori. La copii se pot monta diverse dispozitive ortodontice încă de la vârsta de 7 ani, când este indicată și prima consultație la un medic ortodont. În funcție de situație, el poate recomanda aparat mobil sau aparat fix și trebuie reținut că orice tip de aparat favorizează acumularea plăcii bacteriene, care se va traduce atât prin apariția de noi carii, cât și prin inflamația gingiilor, care se va suprapune și cu adolescența sau preadolescența. Este recomandat ca, înainte de a lua decizia montării unui aparat, să se trateze toate leziunile carioase, iar părinții și copilul să fie instruiți cu privire la păstrarea unei igiene cât mai eficiente, pentru a preveni toate efectele negative asociate.
4. Malocluzie dentară
Malocluzia dentară reprezintă o mușcătură incorectă, care poate însemna: ocluzie adâncă, ocluzie deschisă, ocluzie inversă. În acest caz, unii dinți sunt solicitați mai mult, iar alții mai puțin, favorizând astfel depunerile mari de placă bacteriană, ducând ulterior la formarea tartrului. Dacă nu se iau măsuri, gingivita este primul semn că acei dinți suferă, pacientul fiind predispus la boală parodontală pe termen lung.
Care sunt simptomele gingivitei la copii?
Gingivita la copii nu se manifestă atât de „zgomotos” ca la adult, astfel că simptomele vor fi mai reduse ca intensitate. Deși semnele și simptomele sunt asemănătoare, umflarea gingiilor nu este atât de comună, deoarece gingiile celor mici sunt în mod natural mai bombate decât ale adulților, nefiind un semn pe baza căruia să se poată pune diagnosticul de gingivită. Astfel, părinții pot observa:
- sângerare la periaj;
- disconfort în timpul masticației, confundând durerea de gingie cu durerea de dinte;
- gingii închise la culoare;
- gust neplăcut în gură;
- miros neplăcut, chiar și după periaj
Gingivita la copii: Tratament
De cele mai multe ori, trebuie să căutăm cauza principală care duce la inflamație și, odată cu îndepărtarea factorului cauzal, împreună cu un tratament bine condus, va duce la ameliorarea simptomelor.
Primul pas pentru tratarea gingivitei la copii este să ne asigurăm că igiena copilului este corespunzătoare. Dacă nu este cazul, pe lângă informarea părinților și demonstrații făcute în cabinet despre cum ar trebui să se desfășoare periajul acasă, sunt necesare și igienizările profesionale. În funcție de vârstă, se va opta pentru periaj, airflow sau chiar și detartraj dacă este cazul.
Apoi, trebuie să ne dăm seama dacă este gingivită de erupție, iar acest lucru va fi făcut de un medic pedodont. El va corela vârsta copilului cu numărul de dinți erupți până la acel moment și va stabili dacă au mai rămas dinți care trebuie să iasă. Pentru gingivita de erupție vor fi recomandate geluri calmante, alimente reci care să calmeze disconfortul și jucării speciale pentru erupție.
Dacă gingivita apare ca urmare a poziționării greșite a dinților, atunci medicul pedodont va face o recomandare pentru o consultație la medicul ortodont și, între timp, va ajuta copilul prin igienizare și prescrierea unor geluri care să ajute la reducerea inflamației.
Când trebuie să mergem cu cel mic la medicul dentist?
Diagnosticul se face pe baza examenului clinic. Medicul pedodont va analiza atât dinții prezenți în cavitatea orală, dacă există carii care pot ajunge până sub gingie și să ducă la inflamația acesteia, dacă sunt prezente depozite de placă bacteriană sau tartru, cât și mușcătura copilului, prin verificarea acesteia pentru a exclude o malocluzie și aliniamentul dinților. În mod normal, pentru diagnosticul exclusiv al gingivitei nu este necesară o radiografie, însă medicul pedodont o poate recomanda pentru a exclude leziunile carioase interdentare sau pentru a confirma erupția unor dinți.
Câte tipuri de gingivită există?
Așa cum știm, aproape orice afecțiune vine cu mai multe forme, printre cele mai comune fiind acută sau cronică. De asemenea, gingivita la copii se poate manifesta și în cadrul anumitor afecțiuni care afectează întreg organismul, precum herpesul oral, infecțiile virale sau chiar și traumatismele.
Gingivita acută
Gingivitele acute la copii se poate manifesta prin inflamația gingiei unui singur dinte (formă localizată) sau la nivelul tuturor dinților (formă generalizată).
Forma localizată este specifică abcesului dentar, fiind și acesta tot o formă de gingivită, care se prezintă inițial ca o umflătură roșie, strălucitoare, iar mai apoi se transformă într-o pungă cu puroi. Această formă de gingivită pornește de la un dinte care necesită tratament de canal, din păcate.
Alte forme de gingivită acută sunt reprezentate de:
- gingivita acută bacteriană;
- gingivita acută traumatică;
- gingivita acută virală;
- gingivita acută fungică.
Gingivita cronică
Gingivita cronică apare ca urmare a persistării unui factor cauzal și, de cele mai multe ori, apare în erupția dentară. Erupția ne însoțește începând de la 6 luni, până la 2 ani și jumătate sau chiar 3. Nu este un factor pe care îl putem îndepărta, dar putem ameliora simptomele produse de acesta.
De asemenea, dacă igiena orală lipsește cu desăvârșire, iar placa bacteriană persistă pe dinți o lungă perioadă de timp, atunci inflamația gingivală devine cronică. Pot apărea sângerări gingivale, dureri la nivelul gingiilor sau papilelor interdentare și creșterea exagerată a coloniilor bacteriene. Din fericire, la copii, se văd îmbunătățiri odată ce se instituie o igienă corectă și completă.
Cum se poate preveni apariția gingivitei la copii?
La fel ca în cazul cariilor, cea mai bună metodă de prevenție în ceea ce privește sănătatea țesuturilor gingivale este igiena. O igienă orală, pentru a fi eficientă, constă în:
- consecvență – periajul trebuie făcut cu regularitate, de 2 ori pe zi, dimineața și seara;
- supravegherea periajului de către un părinte, până la vârsta de 7-8 ani;
- folosirea mijloacelor adiționale de igienă, precum dușul bucal, ața interdentară;
- consultații periodice la medicul pedodont, pentru a exclude prezența cariilor care pot duce la gingivită localizată;
- utilizarea tuturor metodelor acceptate de bebeluși, în timpul erupțiilor, pentru gingivita de erupție.
Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite