Mucozita orala: Ce este? Simptome, cauze si tratament
Deși înainte se folosea termenul de stomatită pentru orice afecțiune sau modificare a mucoasei orale din multiple cauze, din anul 2007 a apărut denumirea de mucozită pentru afecțiunile mucoasei din cavitatea bucală, care se referă, de cele mai multe ori, la schimbările produse asupra acesteia în timpul terapiei pentru cancer, dar poate apărea și în alte condiții.
Ce este mucuzita orală?
Mucozita reprezintă o inflamație a mucoasei orale, care se întinde începând de la cavitatea orală, până la nivelul tractului digestiv și apare ca un efect secundar al tratamentului oncologic, precum radioterapie sau chimioterapie. Chiar dacă mucoasa bucală are proprietatea de a se vindeca de una singură, mucozita se manifestă dureros pentru pacienții care o dezvoltă și, de aceea, un tratament bine instituit ar putea contribui mult la vindecarea mai rapidă și diminuarea simptomelor.
Cine poate face mucozită?
Cei mai predispuși oameni la mucozită sunt pacienții cu o imunitate redusă. Aici se pot lua în calcul cei care fac chimioterapie, unde cel puțin jumătate dintre pacienți sunt afectați de mucozită. De asemenea, persoanele care trec prin radioterapie, transplant de celule stem sau măduvă osoasă dezvoltă foarte des mucozită.
Simptome mucozită
Ca orice afecțiune, mucozita vine cu o varietate mare de simptome și grade de durere însă, pentru a putea încadra pacientul într-o anumită categorie pentru ca acesta să primească o îngrijire adecvată, s-a realizat un sistem prin care, în funcție de intensitatea durerii, se stabilește gradul gravității. Astfel:
- Gradul 1 – pacientul nu prezintă simptome sau, dacă prezintă, ele sunt minime, iar tratamentul nu este necesar.
- Gradul 2 – pacientul are dureri moderate sau ulcerații ale mucoasei, dar care nu afectează alimentația. În acest caz se recomandă modificarea dietei, pentru a nu agrava ulcerațiile.
- Gradul 3 – pacientul are dureri severe și îi afectează modul în care se poate alimenta.
- Gradul 4 – apar consecințe severe asupra întregului organism, necesitând tratament urgent.
Principalul simptom, după cum observi, este durerea, dar pe lângă aceasta, putem întâlni:
- gingii inflamate, de o culoare roșie intensă;
- senzația de gură uscată, cu o salivă foarte densă (groasă);
- ulcerații ale mucoasei orale (iritații), care pot fi acoperite de depozite albicioase de puroi, atunci când se suprainfectează;
- sângerări la nivelul gingiilor și mucoaselor;
- dificultăți în vorbire, alimentație sau chiar la înghițire.
Mucozita bucală – Cauze și factori de risc
Așa cum am menționat mai sus, pacienții cu diverse tipuri de afecțiuni oncologice sunt cei mai predispuși la dezvoltarea mucozitei, iar cele mai frecvente cauze sunt reprezentate de:
- radioterapie la nivelul capului, gâtului și feței;
- chimioterapie mieloavlativă în doze mari înaintea transplantului de măduvă osoasă;
- afecțiuni oncologice localizate la nivelul:
- cavității orale
- orofaringelui, nazofaringelui și hipofaringelui
- laringelui
- glandelor salivare
- mielom multiplu;
- limfom non-Hodgkinian.
Un tip special de mucozită este reprezentat de mucozita periimplantară, care este gingivita din jurul implantului. Spre deosebire de periimplantită, faza avansată și mai gravă a mucozitei, aceasta se poate recupera în totalitate, iar țesuturile din jurul implantului se vindecă complet. Periimplantita reprezintă pierderea osului din jurul implantului, ce poate cauza necesitatea îndepărtării acestuia, pentru o vindecare corectă. Poți citi mai multe despre acest subiect chiar aici.
Factori de risc
Nu este nevoie ca pacienții să treacă prin cele menționate mai sus, chiar dacă la ei riscul de apariție a mucozitei este mai mare. Astfel, există și alți factori care pot predispune pacienții la mucozită, acestea fiind:
- fumatul;
- mestecatul tutunului;
- deshidratare;
- consum redus de proteine, până la deficit;
- implanturi dentare sau proteze;
- boală parodontală, precum gingivite sau parodontoză;
- afecțiuni cronice renale sau diabet;
- candidoză orală și infecție herpetică.
Când este indicat sa mergi la medic?
Dacă recent ai primit un diagnostic oncologic, care vizează un tratament cu radioterapie sau chimioterapie, este indicat să faci o vizită la medicul stomatolog înainte de a începe tratamentul oncologic, pentru a elimina toți factorii de risc care duc la dezvoltarea unei mucozite.
De asemenea, în cazul în care ai implanturi dentare, trebuie să știi că acestea necesită o igienă mai riguroasă și controale mai dese. Acestea implică evaluarea stabilității implantului, apariția spontană a sângerării în jurul implantului, evaluarea radiologică a acestuia (prin măsurarea pierderii osoase din jurul lui) și igienizările profesionale periodice.
Pentru a afla ce costuri presupun aceste controale, manopere și igienizările profesionale, poți accesa acest link, unde vei găsi toate detaliile de care ai nevoie.
Fazele evoluției mucozitei orale
De obicei, mucozita poate dura și până la 3 luni sau până la terminarea tratamentului oncologic. În tot acest timp, ea evoluează în mai multe faze, precum:
- stadiul 1 – inițierea, în care pacientul este expus radiațiilor sau chimioterapiei, însă nu se manifestă încă la nivelul cavității orale;
- stadiul 2 – apare inflamația sau răspunsul primar;
- stadiul 3 – faza epitelială sau momentul în care celulele încep să reacționeze;
- stadiul 4 – apariția ulcerațiilor;
- stadiul 5 – vindecarea.
Faza de inflamare
Este faza prin care radiațiile sau chimioterapia stimulează eliberarea unor molecule care induc inflamația în mucoasa orală (citokine), prin care se activează o serie de evenimente biologice. Fazele de inițiere și de inflamație încep aproape imediat după administrarea tratamentului oncologic. Modificările produse de aceste tratamente se pot vedea la nivelul celulelor și țesuturilor din submucoasa orală și se manifestă prin distrucția celulelor epiteliale. Pacientul nu conștientizează aceste modificări timp de 4-5 zile, chiar dacă ele au loc.
Faza epitelială
Cea de-a treia etapă, cea epitelială, începe în momentul în care țesuturile care formează mucoasa orală să reacționeze (într-un mod pozitiv sau negativ). Acest lucru poate avea loc prin eliberarea anumitor factori din țesuturi, care să oprească efectele negative ale chimioterapiei sau radioterapiei, însă, de cele mai multe ori, mucoasa răspunde în mod negativ la toate aceste modificări.
Faza ulcerativă / bacteriană
Atât pentru pacient, cât și pentru medic, cea mai importantă fază în evoluția mucozitei este reprezentată de apariția ulcerațiilor mucoasei. Acesta este stadiul în care apar cele mai multe simptome, riscul pentru infecții este extrem de crescut și implică o atenție sporită. Ulcerațiile apărute în mucozită sunt foarte profunde și afectează întreg țesutul epitelial, în toată grosimea sa. Odată formate, aceste ulcere sunt invadate de bacteriile prezente în cavitatea orală în mod normal, care agravează, în mod evident, evoluția afecțiunii și a simptomatologiei.
Vindecarea
În cele mai multe dintre cazuri, leziunile ulcerative se vindecă spontan, proces la care contribuie foarte mult evenimentele biologice din submucoasa orală, care contribuie la limitarea ulcerațiilor și la refacerea celulară, pentru a restabili conturul și continuitatea mucoasei orale.
Diagnostic mucozită bucală
Diagnosticul, de cele mai multe ori, se pune pe baza semnelor clinice și simptomelor, dar întotdeauna se va lua în calcul și istoricul pacientului. Pentru a respinge diagnosticul de mucozită, se pot recolta analize de la nivelul cavității orale, pentru a vedea dacă este vorba despre o infecție fungică. Însă, corelat cu tratament oncologic început recent, mucozita rămâne diagnosticul de bază în astfel de cazuri.
Tratamentul mucozitei orale
Deoarece pacientul trece deja prin momente delicate din cauza tratamentului oncologic, medicii preferă să trateze cât mai din timp, pentru a diminua cât se poate disconfortul produs de ulcerațiile dureroase. Disconfortul apare atunci când pacientul face lucruri de bază, precum efortul de a se spăla pe dinți sau când mănâncă.
Mucozita se poate vindeca cu tratament naturist?
Când este vorba despre o afecțiune atât de dificilă precum mucozita asociată unui anumit tip de cancer, nu este recomandat ca pacientul să încerce tratamente naturiste, care ar putea duce la agravarea ulcerațiilor.
Indicații pentru gestionarea durerii generate de mucozită
După cum am povestit mai sus, durerea este principalul simptom al ulcerațiilor apărute în cadrul mucozitei, iar gestionarea ei poate reprezenta o provocare, atât pentru pacient, cât și pentru medic. Se pot recomanda:
- apă de gură cu 0,2% morfină;
- apa de gură, cu următoarele ingrediente: anestezic, antiacid, difenhidramină, corticosteroizi și antimicotice.
Cele două ape de gură și alte inflamatoare pe cale orală pentru a diminua durerea din mucozită se iau doar la recomandarea medicului stomatolog sau oncolog.
Metode de prevenție a mucozitei orale
Uneori, cu toate măsurile de prevenția, mucozita tot își face apariția pe o mucoasă orală sensibilizată în urma tratamentului oncologic, din cauza riscului crescut. Cu toate acestea, măsurile de prevenție nu trebuie evitate, ci dimpotrivă, instituite încă de dinaintea începerii tratamentului cu chimioterapie sau radioterapie, pentru o șansă cât mai redusă de mucozită. Aceste metode constau în:
- igienizarea frecventă a dinților;
- clătiri orale cu anumite soluții precum, soluție salină, cu bicarbonat de sodiu sau o combinație între acestea; clorhexidina nu este recomandată deoarece nu există suficiente dovezi că este eficientă în această situație;
- agenți antiinflamatori în apele de gură;
- hidratarea și lubrifierea mucoasei orale cu geluri topice;
- evitarea fumatului și alcoolului (inclusiv a apelor de gură care conțin alcool);
- modificarea dietei prin evitarea mâncărurilor care pot afecta mucoasa orală, precum cele picante, dure sau ascuțite.
Igiena orală corespunzătoare
Protocoalele adecvate de igiena orală previn apariția mucozitei și scad durata și severitatea acesteia, reducând cantitatea de placă bacteriană și astfel, sunt evitate infecțiile secundare. Pe lângă periajul eficient, de 2 ori pe zi sau chiar mai des, cu o pastă de dinți adaptată nevoilor pacienților, este necesar și controlul la medicul stomatolog pentru a extrage dinții compromiși, care pot reprezenta o sursă constantă de infecții și restaurarea leziunilor carioase. Ideal ar fi ca toate aceste lucruri să fie făcute înainte de începerea terapiei oncologice, cu scopul de a reduce riscul mucozitei cu mai mult de 25%. Totodată, pacienții pot face tranziția către o periuță electrică, în cazul în care nu au o manualitate excelentă pentru un periaj eficient.
Crioterapia
Crioterapia constă în aplicarea unei surse cu temperatură scăzută la nivelul cavității orale (gheață sau apă rece), în timpul tratamentului cu un agent citotoxic (chimioterapie). Atunci când se răcește mucoasa orală, vasele de sânge se strâng, prevenind astfel substanțele citotoxice să ajungă în țesuturile orale. Temperaturile joase încetinesc și activitatea metabolică a țesuturilor epiteliale, diminuând riscul de a dezvolta mucozită.
Anumite medicamente
În cazul mucozitelor se recomandă suplimentele cu zinc, care ajută la reparația țesuturilor și oferă efect antioxidant, în special la persoanele care fac radioterapie sau chimioterapie. Totodată, se poate recurge la un agent chemoprotectiv (Palifermin), fiind un factor de creștere ce se recomandă în mucozita orală severă asociată cu transplantul de celule stem. Paliferminul ajută la reducerea incidenței și duratei mucozitei severe la astfel de pacienți.
Mucozita orală la copii
La fel ca și adulții, copiii pot dezvolta mucozită, fiind vorba despre aceeași anatomie. Ideal este ca, în cazul în care copilul trebuie să înceapă un tratament atât de agresiv, părinții să consulte un medic pedodont pentru a rezolva toate problemele stomatologice. Dacă se suspectează apariția mucozitei, trebuie făcută o examinare foarte atentă și blândă a cavității orale, pentru a nu speria copilul. Poți citi mai multe aici despre pedodonție și cum sunt tratați copiii la noi în clinică.
Complicații ale mucozitei orale
Mucozita orală poate da dureri extrem de severe, împiedicând pacientul să se hrănească, ducând astfel la o reducere a calității vieții și a statusului nutrițional, iar din această cauză este posibil ca tratamentul prin chimioterapie să fie întrerupt, scăzând astfel șansele unui prognostic favorabil. Totodată, mucozita poate afecta bariera protectivă a țesuturilor, crescând șansele unei suprainfecții. Această afecțiune orală poate produce și diaree cronică sau chiar sânge în scaun, iar pacienții care se confruntă cu aceste complicații trebuie internați, pentru a preveni deshidratarea sau chiar anemia, din cauza hemoragiilor.
Surse:
- Oral mucositis. Stephen T Sonis
- Oral Mucositis. Andrea Bell; Anup Kasi
Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite