Ce este pericoronarita? Tipuri, simptome & metode de tratament
Pericoronarita este o afecțiune inflamatorie a gingiei, care apare la nivelul unui dinte în erupție. Nu este o boală care să afecteze integritatea dintelui sau modul în care erupe ci, dimpotrivă, pericoronarita apare ca urmare a felului în care dintele erupe.
Ce este pericoronarita?
Nu-i așa că ai auzit și tu pe cineva spunând „îmi iese măseaua de minte și mi s-a umflat”? O definiție mai ușoară ca aceasta nu există, însă hai să vedem cum se manifestă exact și care este cauza.
Pericoronarita presupune inflamația țesutului moale (gingiei) din jurul unui dinte care a ieșit parțial sau care a rămas parțial inclus în os. De cele mai multe ori, o parte din măsea se poate vedea, însă o altă parte este încă acoperită de o bucățică de mucoasă.
Cine poate face pericoronarită?
Pericoronarita poate fi făcută de orice persoană căreia nu i-au ieșit încă molarii de minte, în special cei de pe arcada inferioară (măselele de minte de jos), deoarece apare cel mai frecvent la acești dinți și, desigur, poate să se manifeste la orice măsea are o erupție mai dificilă. Dacă vrei să afli mai multe despre măselele de minte, te invit să apeși aici și vei găsi toate informațiile de care ai nevoie.
De asemenea, este bine de ținut minte că în perioadele de erupție a molarului de minte suprapuse cu oboseală intensă sau cu starea de graviditate (sarcină), contribuie la apariția pericoronaritei.
Tipuri de pericoronarită
În funcție de intensitatea simptomelor și a duratei pentru care acestea persistă, pericoronarita poate acută sau cronică.
Pericoronita acută
Pericoronarita acută este manifestarea zgomotoasă, puternică a acestei afecțiuni, care nu trece neobservată și poate genera un disconfort și o simptomatologie tumultoasă. Totodată, pericoronarita acută se poate manifesta în două moduri: forma congestivă și forma supurată.
Pericoronita congestivă
Pericoronarita congestivă este forma prin care această afecțiune debutează și apare, cu precădere, între 18 și 25 de ani. Ea se manifestă prin inflamația gingiei din dreptul molarului de minte, de o culoare roșie intensă, fiind tumefiată (umflată). De asemenea, pot să apară dureri spontane în spatele molarului de 12 ani, dureri la înghițire și dificultăți în deschiderea gurii. Ganglionii submandibulari pot fi și ei inflamați și dureroși la palpare. De obicei, pericoronarita congestivă evoluează către forma supurată.
Pericoronita supurată
Pericoronarita supurată se manifestă mult mai zgomotos, inclusiv prin apariția unei stări febrile, cu o temperatură cuprinsă între 38 și 39,5℃, starea generală fiind afectată serios. Forma supurată se remarcă prin prezența puroiului care iese de sub gingia care acoperă parțial măseaua de minte. Durerea la înghițire, trismusul (imposibilitatea deschiderii gurii) și ganglionii submandibulari inflamați sunt, de asemenea, prezenți. Prin evacuarea secreției purulente, pericoronarita poate ceda sau, dacă nu se acționează la timp, infecția poate invada structurile din vecinătate.
Pericoronita cronică
Pericoronarita cronică se manifestă prin simptome mult mai blânde. Pentru o zi sau două, pacientul va simți o durere surdă sau moderată în zona molarului de minte aflat în erupție, dar vindecarea gingiei de deasupra acelui molar se poate întinde pe parcursul a câtorva luni.
Diagnostic pericoronarită
Diagnosticul pericoronaritei se pune pe baza examinării clinice, însă este extrem de important de evaluat și din perspectivă radiologică.
Din punct de vedere radiologic, se recomandă o radiografie panoramică prin care se pot vedea molarii de minte, poziția lor (dacă vor fi aliniați sau nu pe arcadă), dacă există diverse defecte osoase în urma multiplelor infecții. Poți citi mai multe despre radiografii aici. Punând cap la cap toate informațiile din urma examinării clinice intraorale și a radiografiei, se va pune diagnosticul de pericoronarită.
Pericoronarită – Semne & simptome
La examinarea clinică, vor fi prezente următoarele semne:
- culoarea intensă a gingiei din dreptul molarului de minte (roșu aprins);
- edemul gingiei (umflarea acesteia);
- secreție purulentă prezentă (în cazul pericoronaritei supurate), la care se adaugă și respirație urât mirositoare;
- sensibilitate la palpare în zona molarilor de minte inferiori.
În stadiile avansate, pot apărea:
- febră;
- asimetrie facială;
- stare generală alterată;
- limfadenopatie (creșterea în volum și inflamarea ganglionilor limfatici);
- limitarea deschiderii gurii;
- durere la înghițire.
Cauzele pericoronaritei
Cele mai comune cauze pentru apariția pericoronaritei sunt date de:
- Igiena insuficientă în acea zonă. Este drept, igienizarea este dificil de realizat, deoarece dintele este parțial erupt, ceea ce înseamnă că încă îl mai acoperă o parte de gingie. Acolo este locul perfect în care se acumulează resturi de mâncare (între dinte și gingie) și fermentează, oferind bacteriilor substratul perfect pentru dezvoltare și înmulțire. Aceste bacterii nu au nevoie de aer (sunt bacterii anaerobe, în principal) și le priește mediul umed și întunecat dat de gingie.
- Poziția incorectă a molarului de minte din cauza lipsei de spațiu. Molarii de minte inferiori sunt cei mai predispuși la erupția într-o poziție incorectă, fiind înclinați sau chiar culcați, astfel că procesul de curățare a lor atunci când sunt parțial ieșiți, devine din ce în ce mai dificil, iar pacienții nici nu realizează că acea zonă este neglijată neintenționat.
- Traumatizarea mucoasei. Chiar dacă nu sunt probleme în poziția molarului de minte, riscul de pericoronarită tot există, deoarece acel capușon de mucoasă va fi în permanență traumatizat de dintele de pe arcada de sus, în mișcările de masticație, astfel producându-se inflamația gingivală.
- Dacă se adaugă și o rutină incorectă și inconstantă de igienă a cavității bucale, atunci pericoronarita are toate șansele să își facă apariția și să îngreuneze procesul de erupție pentru pacient, din cauza disconfortului.
- Gangrenă complicată de la dintele vecin, presupune existența unui proces infecțios la nivelul rădăcinilor dintelui de lângă molarul de minte, putând genera infecție și acestuia.
- Boală parodontală avansată și netratată, cu existența pungilor parodontale, care reprezintă un focar infecțios pentru molarul de minte aflat în erupție.
Când este necesară vizita la stomatolog?
Orice stomatolog va recomanda o consultație, chiar și atunci când este vorba despre cel mai mic disconfort deoarece, cu cât este descoperită mai din timp o afecțiune, cu atât prognosticul este mai favorabil. De cele mai multe ori însă, pacienții se prezintă când pericoronarita este în stadiul supurat, când tratamentul este puțin mai anevoios, iar disconfortul este major.
Pericoronarita – Metode de tratament
Pericoronarita congestivă necesită un tratament local, prin clătirea cu soluții antiseptice sau sterile (ser fiziologic, apă oxigenată, clorhexidină) și se poate asocia sau nu, în funcție de nevoie, cu tratament mecanic realizat de medicul stomatolog, prin chiuretarea gingiei inflamate. Dacă disconfortul este ridicat, se pot recomanda antiinflamatoare nonsteroidiene sau analgezice. Igiena orală trebuie îmbunătățită considerabil.
În faza supurată, cu manifestări de ordin general, se recomandă antibiotice administrate pe cale orală, precum amoxicilină, amoxicilină cu acid clavulanic sau metronidazol. Pentru pacienții alergici la peniciline se ia în considerare eritromicină.
Tratamentul chirurgical este deoseori indicat în forma supurată a pericoronaritei și poate fi reprezentat de:
- Operculotomie – presupune îndepărtarea gingiei infectate din jurul molarului de minte. Această procedură se poate face cu ajutorul laserului, electrocauterului sau bisturiului. Dacă dintele este într-o poziție corectă, după îndepărtarea capușonului de mucoasă, erupția va fi ușurată, ajutând astfel dintele să iasă.
- Ostectomie – îndepărtarea unei mici porțiuni de os, care încă acoperă coroana dintelui, facilitând totodată și erupția.
- Extracția molarului de minte – această opțiune terapeutică trebuie cântărită foarte bine și se apelează la ea atunci când nu există suficient loc pe arcadă pentru erupția molarilor de minte, când dintele este într-o poziție care nu poate fi corectată.
Complicații pericoronarită
Infecția de la nivelul unui dinte, în special de la nivelul molarului de minte în cazul pericoronaritei, poate duce la răspândirea infecției în spațiile mai vulnerabile ale capului și gâtului (submandibular, sublingual, infratemporal, bucal etc.). Aceste infecții trebuie tratate la timp, deoarece au potențialul de a afecta căile respiratorii.
Sfaturi de igienă pentru prevenția pericoronaritei
Igiena orală insuficientă în acea zonă reprezintă punctul de plecare pentru majoritatea pericoronaritelor. Astfel, trebuie să te asiguri că respecți o serie de indicații:
- periajul se va face și în apropierea locului de erupție a molarului de minte, chiar dacă este mai sensibil sau ușor dureros, pentru a preveni inflamația gingivală;
- în cazul unei inflamații, se vor face clătiri cu soluții antiseptice, recomandate de medicul stomatolog;
- utilizarea aței interdentare, pentru a te asigura că nu mai există resturi alimentare, chiar și în spatele ultimului molar;
- dacă deja ai un molar de minte în erupție, acoperit parțial de gingie, poți curăța sub acea gingie cu ajutorul unei seringi fără ac, în care poți pune apă oxigenată sau ser fiziologic;
- controale periodice la medicul stomatolog pentru a preveni îmbolnăvirea dinților vecini.
Surse:
- Pain With Pericoronitis Affects Quality of Life. Caitlin B. L. Magraw, Brent Golden, Dana T. Tang, Joshua Munson, Blake P. Nelson, Raymond P. White Jr.
- Pericoronitis: treatment and a clinical dilemma. Justin Moloney, Leo F.A. Stassen
- Pericoronitis Gloria Kwon; Marc Serra.
Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite