Ce sunt pungile parodontale? Cauze și metode de tratament

in Afectiuni, Blog februarie 28, 2024

Cu siguranță ai auzit sau știi pe cineva care suferă de boala parodontală sau, mai pe scurt, parodontoză, termenul pe care îl cunoaște toată lumea. Este o boală care progresează fără să ne dăm seama și realizăm ce efecte are și implicațiile acesteia când, probabil, este prea târziu.

Cum se formează pungile parodontale?

Când igiena orală nu este efectuată corect sau cu regularitate se formează placa bacteriană. Aceasta se regăsește nu doar pe suprafața dinților, ci și la nivelul gingiilor. Dacă ea continuă să persiste pe dinți, se va mineraliza cu ajutorul mineralelor din salivă și al alimentelor, ducând astfel la formarea tartrului. Tartrul se așază, de obicei, la baza dintelui, în apropierea gingiilor, iar acesta nu poate fi îndepărtat manual acasă, ci cu ajutorul unor instrumente speciale sau al aparatului cu ultrasunete.

Dacă tartrul nu este îndepărtat, el devine o sursă importantă de colonii bacteriene, cărora le creează mediul perfect de a se înmulți și elibera toxine specifice lor. Totodată, tartrul reprezintă și o sursă mecanică de iritație gingivală, apărând astfel prima fază a bolii parodontale: gingivita.
Gingivita este o afecțiune reversibilă dacă sunt îndepărtați factorii care o favorizează, însă poate evolua cu repeziciune către faze mai avansate ale bolii parodontale. Cu cât bacteriile sunt în număr mai mare, cu atât ele eliberează mai multe toxine, afectând astfel gingia din jurul dinților. Așadar, gingia se va retrage și se va dezlipi de dinte, lucru care favorizează acumularea de bacterii între dinte și țesutul gingival, formându-se în acest mod o pungă parodontală.

Simptome ale pungilor parodontale. Cum arată acestea?

Simptomele pungilor parodontale sunt destul de subtile și pot trece neobservate de către pacient o lungă perioadă de timp. Ele pot fi reprezentate de:

  • respirație urât mirositoare – din cauza acumulării bacteriene, care nu pot fi curățate la periajul simplu de acasă;
  • inflamație gingivală – despre care am discutat mai sus;
  • aspect de dinte alungit – atunci când apare și retracția gingivală;
  • dinții încep să se miște – semn că boala parodontală evoluează și este afectat și osul în care se află dintele;
  • sensibilitate dentară – atunci când se retrage gingia, este expus cementul – echivalentul smalțului de la nivelul rădăcinii, care este mai puțin mineralizat, iar senzațiile de rece, cald sau dulce se transmit mult mai ușor.

Diagnosticul pungilor parodontale

Diagnosticul pungilor și al bolii parodontale se face doar de către medicul specialist parodontolog, prin două metode:

  1. Radiografia panoramică este absolut necesară pentru a pune diagnosticul inițial, unde vor fi observate spații (mai mici sau mai mari) între dinte și os, prezente la unul sau mai mulți dinți.
  2. Pentru confirmarea diagnosticului și stadializarea bolii parodontale, se va face o fisă de parodontometrie, în care medicul va nota adâncimea fiecărei pungi parodontale. Măsurarea pungilor parodontale se face cu o sondă parodontală, care este gradată și nu este ascuțită în vârf, ci rotunjită, pentru confortul pacientului. Astfel, medicul parodontolog măsoară dimensiunea de pe toate cele 4 fețe ale unui dinte, notând în fișa de parodontometrie dimensiunile luate anterior.

Cauzele și factorii de risc în formarea pungilor parodontale

Principala cauză în formarea pungilor parodontale și progresia acestora către o boală parodontală severă, avansată, este igiena orală deficitară sau inconstantă. Așa cum am mai spus, aceasta duce la formarea de depozite bogate de placă bacteriană care, ulterior, se transformă în tartru, iritând gingia și fiind un izvor real de bacterii.

Alți factori care pot contribui la formarea pungilor parodontale sau pot favoriza apariția acestora:

  • Dieta și obezitatea – o dietă bogată în carbohidrați nu doar că hrănește bacteriile și ajută la eliberarea acizilor pe suprafețele dentare, dar și contribuie la obezitate, în care răspunsul imun scade, organismul nefiind capabil să lupte cu infecțiile de la acel nivel.
  • Fumatul – este unul dintre cei mai incriminați factori în apariția și dezvoltarea bolii parodontale. Toxinele din fumul de țigară afectează vasele de sânge de la nivelul gingiilor, scăzând astfel nivelul de vascularizație, deci capacitatea de apărare și nutriție a gingiilor
  • Anumite boli – deși considerate factori de risc și nu cauze directe, unele afecțiuni pot influența sistemul imun, așadar capacitatea de apărare a gingiilor în fața atacului bacterian. Aceste afecțiuni pot fi reprezentate de: diabet, boli cardio-vasculare, artrită reumatoidă, leucemie sau SIDA.
  • Vârsta și genetica își pot spune cuvântul în ceea ce privește dezvoltarea bolilor parodontale, însă controalele regulate și prevenția timpurie, împreună cu un tratament adecvat, pot contribui la păstrarea sănătății țesuturilor de susținere (gingii, ligamente parodontale și os)

Oricare ar fi cauzele și factorii de risc, o discuție deschisă cu medicul parodontolog este extrem de benefică. Nu numai că acesta va încerca să găsească o soluție optimă pentru situația pacientului, dar va implementa și un protocol de terapie parodontală potrivită particularităților acestuia.

Tipuri de pungi parodontale în funcție de severitatea lor

Așa cum am menționat mai sus, în timpul realizării fișei parodontale, medicul parodontolog va măsura adâncimea fiecărei pungi parodontale și, în funcție de valoare, se va pune diagnosticul corect. Pentru acest lucru, adâncimea pungilor parodontale va fi coroborată cu sângerarea la introducerea sondei, resorbția osoasă vizualizată pe radiografie și nivelul de pierdere al atașamentului gingiei de pe dinte.

Pungi parodontale normale

Un spațiu normal între gingie și dinte măsoară aproximativ de la 1 mm până la 3 mm și nu reprezintă un risc de dezvoltare a bolii parodontale. Dacă igiena este riguroasă și corect menținută, atunci aceste spații nu ar trebui să se adâncească.

Pungi parodontale în fază incipientă

Boala parodontală în fază incipientă se caracterizează prin adâncimea pungilor parodontale situată între 3-5 mm. Chiar și în faza de debut, la proba sondajului va fi prezentă sângerarea, iar pe radiografie se poate vedea o pierdere a osului de până la 15%. Nivelul de pierdere al atașamentului gingival (dezlipirea gingiei de dinte) nu depășește 2 mm.

Pungi parodontale moderate

Pungile parodontale moderate măsoară între 5-7 mm și, în mod evident, este prezentă și sângerarea la sondare. De asemenea, pe radiografie osul este afectat mai mult, iar pierderea osului este mai mare, între 16-30%. În ceea ce privește pierderea atașamentului, aceasta se află între 3-4 mm.

Pungi parodontale avansate

Cel mai avansat stadiu al bolii parodontale se referă la pungi parodontale extrem de adânci, mai mari de 7 mm, cu sângerare prezentă la proba sondei. Pierderea osului este marcată, mai mare de 30%, dinții devin mobili, iar gingia este desprinsă de dinte mai mult de 5 mm, ceea ce permite o invazie bacteriană foarte accentuată.

Ce este punga parodontală falsă?

Punga parodontală falsă are o adâncime de 3-4 mm și, deși ar putea fi încadrată în boala parodontală moderată, pe radiografie nu sunt prezente modificări ale osului. Poate fi prezentă sângerarea, inflamația gingivală și disconfortul, însă ele apar în gingivitele provocate de diverse modificări hormonale, precum sarcina, ciclul menstrual sau pubertatea.

Care este diferența dintre punga parodontală și abcesul dentar?

Spre deosebire de punga parodontală, abcesul dentar are originea la nivelul canalelor din dinte (canale radiculare). În urma unei carii extrem de profunde care a ajuns la nerv și l-a infectat sau în urma unui tratament de canal incomplet. Abcesul dentar se manifestă prin exteriorizarea infecției prezente la nivelul nervului prin gingie și poate reprezenta un disconfort pentru pacient. Tratamentul nu este parodontal în acest caz, ci endodontic – adică se va realiza tratamentul de canal.

Cum se tratează pungile parodontale?

În funcție de cât de avansată este boala parodontală, se decide tratamentul parodontal care, de cele mai multe ori, este complex și constă în mai multe etape.

Igienizarea profesională

Orice tratament stomatologic, fie că este parodontal sau nu, trebuie să înceapă printr-o igienizare profesională. Este o procedură realizată de igienistul dentar, care va realiza un detartraj, airflow și, dacă este cazul, și un periaj profesional. Așa ne vom asigura că depozitele mari de tartru sunt îndepărtate, iar cavitatea orală este cât se poate de curată. Atunci când pacientul suferă de orice formă de gingivită sau de boală parodontală în fază incipientă, igienizarea profesională și instruirea pacientului în ceea ce privește rutina de curățare a dinților acasă, sunt suficiente pentru a rezolva afecțiunile gingivale.

Detartraj și chiuretaj

După igienizarea profesională, dacă pungile parodontale sunt moderate sau avansate, se indică chiuretajul parodontal. Această procedură are ca scop curățarea pungii parodontale și îndepărtarea țesuturilor afectate și se poate face în două moduri:

  • manual, cu ajutorul chiuretelor speciale, care vin în dimensiuni și forme diferite, pentru a se adapta oricărui dinte și oricărui tip de pungă parodontală;
  • prin tehnologia laser pe bază de apă, cu ajutorul căreia se curăță pungile parodontale și cu un alt tip de laser (diodă) cu care se decontaminează conținutul pungii, pentru a avea un risc de recidivă cât mai redus.

Scalarea și planarea radiculară

Rădăcinile dinților sunt acoperite de cement, care este echivalentul smalțului pentru coroană. În cazul pungilor parodontale, cementul de pe suprafața rădăcinii se infectează, devine necrotic și poate întreține existența pungilor. Scalarea și planarea radiculară este o procedură de curățare mai profundă, prin care este îndepărtat tot cementul afectat, iar apoi presupune netezirea suprafeței radiculare (a rădăcinii). Astfel, fără nicio sursă de bacterii, gingia se poate reatașa de dinte și nu va mai permite invazia bacteriană și colonizarea acestora.

Chirurgie de reducere a pungii parodontale

Tratamentul chirurgical de reducere a pungii parodontale se recomandă doar în cazul pungilor foarte adânci, mai mari de 5-7 mm. Scopul acestei proceduri, chiar dacă este mai invazivă, este de a vedea în profunzime pungile parodontale, osul în care stau dinții așezați și suprafețele rădăcinilor. Astfel, medicul va avea un acces mai bun pentru curățarea acestora. Deși sună înfiorător, tratamentul chirurgical se va face sub anestezie locală, astfel că pacientul nu va simți vreun disconfort. După curățarea în totalitate a țesuturilor afectate, gingia se reatașează și se va coase cu câteva fire de sutură, ce vor fi îndepărtate la 7-14 zile postoperator.

Tratamentul medicamentos

Este important ca boala parodontală să fie abordată din mai multe puncte de vedere, pentru a obține rezultate previzibile pe termen lung, care să fie stabile. Tratamentul medicamentos constă în prescrierea de antibiotice pe cale orală, doar dacă se adoptă terapie chirurgicală. Dacă nu, ele nu mai sunt recomandate, deoarece există foarte multe specii bacteriene în cavitatea orală, iar antibioticele acționează doar pe anumite tipuri bacteriene și nu ar putea acoperi în întregime tot spectrul.

Se recomandă, însă, folosirea unui antiseptic local, precum clorhexidina, care are rezultate foarte bune în asociere cu detartrajul, chiuretajul și planarea radiculară. Este de preferat să nu fie folosită pe termen lung, ci doar pe perioade scurte de maxim 14 zile, deoarece poate colora dinții și produce iritații la nivelul mucoasei orale.

Se pot preveni pungile parodontale?

Chiar dacă există factori de risc asociați sau teren predispozant pentru dezvoltarea bolii parodontale, există nenumărate metode pe care le poți adopta pentru a preveni cât se poate de mult sau pentru a întârzia apariția acestei afecțiuni.

Metode de prevenție

  • Folosirea pastei de dinți cu fluor sau hidroxiapatită este extrem de importantă pentru menținerea sănătății dinților. Dinții cariați, în special în cazul cariilor de colet, în apropierea gingiilor, sunt o sursă constantă de bacterii, care pot migra către gingie.
  • Periajul de două ori pe zi înseamnă menținerea unei igiene optime, pentru ca întreaga cavitate orală să funcționeze la parametri normali.
  • Folosirea apei de gură și a aței dentare – apa de gură, prin ingredientele sale, face ca suprafața dinților să fie lucioasă și nu permite aderarea bacteriilor pe dinte și gingii. Ața dentară, pe de altă parte, are un rol principal în rutina de igienă, îndepărtând resturile interdentare, permițând astfel pătrunderea periuței în spațiile dintre dinți și curățarea eficientă a acestora.
  • Renunțarea la fumat – contribuie la sănătatea întregii cavități orale. Toxinele eliberate de fumul de țigară au potențialul de a modifica ADN-ul celular, putându-se transforma în celule canceroase. De asemenea, afectează sistemul imun al cavității orale și circulația sangvină de la acest nivel.
  • Eliminarea alimentelor si băuturilor bogate în zahăr și adoptarea unei alimentații sănătoase, cu un echilibrul între toate principiile alimentare, precum proteine, lipide și carbohidrați.
  • Vizite regulate la medicul dentist și la igienistul dentar, atât pentru control periodic, cât și pentru igienizările profesionale, cel puțin odată la 6 luni.

Posibile complicații ale pungilor parodontale – Ce se întâmplă dacă nu sunt tratate?

Boala parodontală netratată va continua să evolueze, ducând astfel la afectarea din ce în ce mai severă a tuturor țesuturilor de susținere ale dinților, implicând: ligamentele parodontale, osul în care stau dinții și gingiile. De aceea, complicațiile sunt reprezentate de:

  • aspect inestetic de dinți alungiți, cu spații între ei, datorită resorbției osoase și a retracției gingivale;
  • pierderea timpurie a dinților;
  • necesitatea unor intervenții suplimentare chirurgicale, pentru refacerea volumului de os pierdut, în cazul în care pacientul dorește tratament implanto-protetic.

Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite