Sialoree (salivatie abundenta): cauze, tipuri, simptome si tratamente eficiente
Sialoreea reprezintă fenomenul de salivație excesivă și poate fi o problemă care apare în diverse afecțiuni neurologice, cel mai frecvent, însă poate fi prezentă și în alte tipuri de patologii. Saliva este secretată de 6 mari glande salivare de la nivelul cavității orale: 2 glande submandibulare, 2 glande parotide, 2 glande sublinguale, dar mai contribuie și o mulțime de alte glande salivare accesorii, ajungând împreună să secrete aproximativ 1.5 litri de salivă pe zi.
Saliva este extrem de importantă, având o mulțime de roluri în cavitatea orală:
- de răcire a mâncărurilor sau a băuturilor fierbinți;
- antibacteriene;
- de curățare a mucoaselor și dinților (prin funcția de autocurățire);
- contribuie la formarea bolului alimentar;
- reglează pH-ul cavității orale.
Cu toate acestea, în cantități extrem de mari, saliva poate afecta calitatea vieții pacientului, de la simple inconveniente de zi cu zi, până la tulburări grave, precum: afectarea mucoaselor cavității bucale cu infecții secundare, deshidratare, miros urât al gurii.
Tipuri de sialoree
Sialoreea anterioară
Sialoreea anterioară se caracterizează printr-o secreție abundentă de salivă în spatele incisivilor inferiori, care provoacă dificultăți de limbaj, deoarece în timpul vorbirii, se elimină cantități mari de salivă, care este deranjantă atât pentru pacient, cât și pentru interlocutorii săi. Această secreție bogată a salivei este incontrolabilă, ajungând frecvent să afecteze viața socială a pacientului.
Sialoreea posterioară
Sialoreea posterioară reprezintă secreția abundentă a salivei spre spatele cavității orale, interferând cu respirația pacientului. Deoarece saliva este secretată în cantități foarte mari, ea nu poate fi înghițită constant, astfel că pacientul ajunge să aspire salivă și să se înece frecvent cu propria salivă. De cele mai multe ori însă, pacienții au o combinație între cele două tipuri de sialoree.
Cauze ale sialoreei
Cauze neuromusculare sau disfuncții senzoriale
- paralizie cerebrală;
- boala Parkinson;
- retard mintal;
- paralizie bulbară sau pseudobulbară;
- accident vascular cerebral;
- paralizia nervului facial.
Dintre cele menționate mai sus, boala Parkinson este cea mai comună în rândul adulților, iar sialoreea din cadrul paraliziilor bulbare sau pseudobulbare este rar întâlnită.
Cauze care duc la hipersecreție
- inflamație – carii dentare, infecții la nivelul cavității orale;
- efecte adverse ale unor medicamente – anticonvulsivante;
- boala de reflux gastro-esofagian;
- expunere la substanțe toxice.
Cauze legate de anatomia locală
- macroglosie (limbă mărită de volum);
- malocluzii (mușcătură neadecvată);
- probleme ortodontice (alinierea incorectă a dinților);
- defecte ale anatomiei capului și gâtului.
Cauze fiziologice (Sarcina, la copiii mici)
La copiii mici, hipersecreția salivară este pusă pe seama erupțiilor dentare. Inflamația gingiilor, mâncărimile de la nivelul acestora și senzația de disconfort duc la creșterea secreției salivare. Nu este nimic in neregulă, însă trebuie acordată o atenție sporită acestor perioade, deoarece saliva în exces scursă pe fața și gâtul bebelușului pot duce la iritații periorale și ale pielii din acea regiune. Este ideal ca părinții să se pregătească cu șervețele umede pe bază de apă, cu care să șteargă saliva prelinsă pe fața celui mic. Salivația abundentă este comună până la vârsta de 36 luni.
Salivația în exces în timpul sarcinii este o afecțiune orală comună, care se instalează rapid, la 2-3 săptămâni de la concepție, aceasta fiind pusă pe seama creșterii bruște a nivelurilor hormonale. Simptomele asociate sialoreei sau ptialismului din sarcină sunt reprezentate de:
- inflamația glandlor salivare;
- dificultăți de vorbire;
- limbă mărită în volum și roșie.
Deși la majoritatea pacientelor sialoreea dispare în cel de-al doilea trimestru de sarcină, la o parte dintre ele aceasta se prelungește până la nașterea copilului.
Simptome ale sialoreei
Simptomele datorate secreției abundente de salivă sunt:
- salivă în exces, care iese din cavitatea orală incontrolabil;
- scuipatul în timpul vorbirii;
- înghițit în exces, foarte frecvent.
Alte simptome asociate
Sialoreea poate veni însoțită de:
- buze crăpate;
- deshidratare;
- afectarea tegumentelor din jurul gurii și posibilitatea suprainfectării acestora;
- tulburări de vorbire;
- respirație urât mirositoare;
- senzație diminuată de gust.
Simptome generale
Atunci când pacientul se confruntă cu sialoree posterioară, din cauza aspirării frecvente a salivei, pacientul se poate confrunta în timp cu multiple pneumonii. Pneumonia de aspirație apare prin imposibilitatea pacientului de a tuși și de a elimina resturile alimentare sau saliva care au fost aspirate.
Sialoreea poate produce anxietate socială. Pacientul resimte o presiune foarte mare atunci când vorbește, din cauza debitului mare de salivă.
De ce se produce salivația abundentă
O persoană sănătoasă produce, în medie, între 0,75 – 1,5 litri de salivă pe zi. Saliva este un lichid incolor, care ajută la umezirea cavității bucale pentru vorbire și alimentație. Saliva ajută la potențarea gustului, la răcirea mâncării, la protejarea mucoaselor cavității orale, dar și la formarea bolului alimentar. De asemenea, ea are rol antibacterian și ajută la eliminarea anumitor bacterii. Glandele salivare principale și cele accesorii contribuie la sănătatea și echilibrul (homeostazia) cavității orale.
Secreția abundentă de salivă poate fi cauzată de factori de la nivel local care suprastimulează glandele salivare, așa cum am menționat mai sus – malocluzii, probleme ortodontice, probleme anatomice la nivelul glandelor sau limbii. Factorii generali au un mecanism complex de acțiune, vizând de cele mai multe ori afecțiuni nervoase, fiind afectați nervii care stimulează secreția salivară.
Când trebuie să mergi la medic?
Dacă simți că saliva este în cantitate mult prea mare și că îți provoacă disconfort ar trebui să te prezinți la medic. Totodată, dacă te simți în permanență deshidratat, indiferent de câtă apă bei, iar buzele sunt constant uscate, sunt motive de îngrijorare care, în același timp, îți pot provoca și o anxietate legată de comunicarea cu cei din jurul tău.
Cum este diagnosticată sialoreea?
Pentru a diagnostica hipersecreția salivară (hipersalivație), medicul va lua în calcul dacă pacientul ia anumite medicamente sau afecțiunile preexistente, momentul în care secreția salivară crește, dacă este un simptom constant sau apare intermitent și va analiza:
- dinții, ocluzia și mucoasele orale;
- limba și volumul acesteia, capacitatea de a înghiți;
- stabilitatea articulațiilor temporomandibulare în timpul deglutiției (înghițirii);
- amigdalele și căile aeriene superioare;
- nivelul de hidratare;
- postura capului și a gâtului.
Testele adiționale care se pot face:
- sialometrie – în care se măsoară cantitatea de salivă produsă, după stimularea cu acid citric;
- sialoendoscopie – se analizează endoscopic glandele salivare, pentru a vedea modificările de la nivelul acestora.
Metode de tratament
După stabilirea cauzei sialoreei, cel mai bun tratament va fi recomandat de o echipă multidiscplinară, alcătuită de cele mai multe ori din: logopezi, medici stomatologi și ortodonți, medic ORL și chiar neurolog, în funcție de patologia principală a pacientului. Tratamentele pot fi non-invazive, care implică logopedie, medicație, aplicarea unor agenți topici și radioterapie, dar și invazive, care implică intervențiile chirurgicale sau injectarea de toxină botulinică.
Tratamente non-invazive
Terapia prin logopedie
Logopedia contribuie la corectarea posturii capului și la învățarea diverselor tehnici de comunicare pe care pacientul le pune în aplicare în interacțiunile cu oamenii din jurul său, pentru a se elibera de anxietatea socială.
Medicație orală
Printre cele mai comune medicamente pentru salivare abundentă care se pot lua sunt cele anticolinergice, precum glicopirolatul. Acțiunea acestuia se bazează pe stimularea sistemului nervos parasimpatic, care duce la scăderea secreției salivare. De asemenea, medicamentele pentru diminuarea refluxului gastro-esofagian pot ajuta la reducerea secreției salivare.
Substanțe topice
Aplicarea unor substanțe topice la nivelul glandelor salivare sau aplicate transdermal duce la diminuarea eficientă și chiar drastică a fluxului salivar. Ele sunt mai rar utilizate, iar recomandarea unor astfel de soluții trebuie realizată cu grijă, din cauza efectelor adverse puternice.
Radioterapia
Se recomandă persoanelor în vârstă la care medicația anticolinergică sau intervențiile chirurgicale sunt contraindicate. Radioterapia reduce foarte mult hipersecreția salivară pentru câteva luni și se poate repeta la nevoie. Apariția tumorilor maligne în urma terapiei prin radiații poate surveni la 10-15 ani de la tratament, astfel că pentru persoanele vârstnice nu reprezintă un risc major.
Tratamentele naturiste
Deși unele plante au efectul de a reduce secreția salivei, acestea vor fi consumate doar la recomandarea unui medic specialist și nu sunt recomandate ca unică terapie.
Tratamente invazive
Tratamentul chirurgical
Opțiunile de tratament chirurgical sunt variate și pot consta în alterarea anatomiei glandelor salivare prin: extirparea glandelor salivare, deinervația lor sau ligaturarea ductelor salivare. Acestea vin, în mod evident, cu riscurile și efectele lor adverse. De aceea, selecția pacienților pentru intervențiile chirurgicale ale glandelor salivare se face cu atenție și nu oricine este eligibil pentru acest tip de tratament.
Tratamentul cu toxină botulinică
Toxina botulinică administrată la nivelul glandelor salivare blochează eliberarea de acetilcolină și alți neurotransmițători care duc la eliberarea salivei. O atenție specială trebuie acordată nervului facial, responsabil cu expresiile faciale, care străbate glanda parotidă. El trebuie evitat în timpul injectării cu toxină botulinică, pentru a nu afecta mișcările musculaturii feței.
Surse:
- Sialorrhea: Anatomy, Pathophysiology and Treatment with Emphasis on the Role of Botulinum Toxins. Amanda Amrita Lakraj, Narges Moghimi, and Bahman Jabbari
- Sialorrhea: A Management Challenge. NEIL G. HOCKSTEIN., DANIEL S. SAMADI, KRISTIN GENDRON, AND STEVEN D. HANDLER
- Ptyalism in pregnancy – a review of epidemiology and practices. Karen A. Thaxter Nesbeth, Leslie A. Samuels, Carla Nicholson Daley, Maxine Gossell-Williams, Damian A. Nesbeth
Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite