Fluorul din pasta de dinți și fluoroza dentară

Într-o lume în care lucrurile sunt într-o continuă mișcare, într-o lume în care accentul se pune pe tipul produselor pe care le achizitionam este dificil să fim atenți la tot ce alegem: mâncare cât mai bio, pâine fără gluten, lapte fără lactoză, pastă de dinți fără fluor.

Dar ce face, de fapt, o pastă de dinți? Este practic un săpun pentru gură: face spumă – deci ne ajută să spălăm dinții, limba și obrajii, miroase frumos – deci contribuie la o respirație proaspătă și, datorită ingredientelor și substanțelor pe care le conține, ne întărește dinții și îi face mai puternici în fața cariilor.

Ce este fluorul?

Știm că în ziua de astăzi s-a iscat o serie de controverse legate de fluor, nu numai în România, ci peste tot în lume. Haideți să dezbatem acest subiect. Fluorul este un element chimic care intră în componența smalțului sub formă de fluorapatită. Alături de aceasta, mai avem și hidroxiapatită (component mineral al smalțului), care este în concentrație predominantă. Ambele se completează una pe cealaltă, fluorapatita fiind mai rezistentă la atacurile acide care au loc în cavitatea orală după o masă. Așadar, fluorul intră în mod natural în componența smalțului și, mai mult decât atât, contribuie remarcabil la apărarea față de procesul carios.

De unde provin controversele legate de fluor?

Ca orice substanță, aceasta are și efecte secundare dacă este consumată în exces. Știți și voi vorba aceea, că doza face otrava. Toxicitatea fluorului a fost atent și îndelung studiată de mulți cercetători și există, desigur, o listă de lucruri negative care pot apărea în urma administrării unei doze prea mari de fluor. Printre ele regăsim afecțiuni:

• la nivelul dinților (fluoroză dentară);
• la nivelul sistemului digestiv (se manifestă cu greață, vărsături și disconfort abdominal);
• la nivel neurologic (amorțeli ale membrelor sau convulsii);
• endocrine (afectează glanda paratiroidă);
• altele, precum acnee, afecțiuni cardiovasculare și probleme articulare sau osoase.

Evident că sună înfricoșător să citim despre aceste boli și probabil că sună mai bine (în momentul de față) să alegem o pastă fără fluor.

De unde știm care este doza potrivită?

Ceea ce ne dorim să subliniem încă o dată este faptul că doza este cheia. Ar trebui să înghițim tuburi întregi de pastă să ajungem la doza toxică acută care să provoace aceste afecțiuni. O pastă de dinți potrivită pentru un copil mai mare de 6 ani și pentru un adult conține 1450 ppm (părți per milion) fluor. Asta înseamnă 0,32% dintr-o pastă de dinți (sau 3,2 mg de fluor la 1 gram de pastă).

Noi, adulții, folosim în mod normal 1 cm de pastă de dinți, care cântărește aproximativ 0,8 g. Vă dați seama cât de puțin fluor ajunge la noi într-o zi cu 2 spălări pe dinți? Am avea nevoie de 5 mg de fluor pe kilogram corp să dea una dintre afecțiunile menționate mai sus. Adică, un adult de 70 kg ar trebui să înghită 350 mg fluor, pe când noi venim într-o zi în contact cu maxim 6 mg fluor. Sau, mai simplu de atât, un tub conține 240 mg fluor, deci nici dacă am înghiți un tub odată, nu am ajunge la doza toxică acută. Atât de ușor este calculul.

Într-un mod asemănător, putem calcula și doza pentru cei mai mici de 6 ani. Un copil de 30 kg ar avea nevoie de 150 mg fluor pentru a atinge pragul de toxicitate. O pastă de dinți potrivită pentru un copil până la 6 ani conține 1000 ppm (părți per milion) fluor. Asta înseamnă 0,22% dintr-o pastă de dinți (sau 2,2 mg de fluor la 1 gram de pastă). Este recomandat ca, până la vârsta de 2 ani, să folosim o canitate de pastă cât un bob de orez, iar între 2-6 ani, cât un bob de mazăre.

Vom face un calcul pentru bobul de mazăre (aproximativ 0,4 g pastă de dinți), să putem înțelege cât fluor ajunge la copil într-o zi cu 2 periaje. Pe zi, un copil consumă 0,8 g de pastă de dinți, astfel că totalul de fluor consumat este de 1,76 mg fluor. Așadar, nici dacă ar consuma un tub de pastă de copii odată (50 ml), nu s-ar apropia de cantitatea de 150 mg, care să îi facă rău.

Ce este fluoroza dentară?

Fluoroza este un defect calitativ, de structură al smalțului, care se produce din cauza consumului unei cantități prea mari de fluor, până la vârsta de 8 ani. Așadar, dacă ai trecut de această vârstă, șansele să dezvolți fluoroză sunt egale cu zero.

Fluoroza poate fi de mai multe grade: incertă, foarte ușoară, ușoară, moderată și severă. În stadiile incipiente, fluoroza dentară se manifestă prin pete albe cretoase pe dinți, neafectând în niciun alt mod pacientul, decât prin aspectul ușor inestetic.

În următoarele stadii însă, situația se complică, petele albe devin maronii și vor lua aspectul de dungi, dinții arătând tigrați. Pe măsură ce expunerea la fluor a fost mai mare în perioada copilăriei, pe atât de mult dinții vor avea de suferit. Petele sau dungile se vor transforma în găuri (cavități) brune, cauzând sensibilitate dentară mare și aspect extrem de inestetic.

Cantitatea mare de fluor provine, de obicei, din mai multe surse: apă fluorizată, pastă de dinți, alimente și suplimente. La noi în țară, apa nu mai conține fluor de o perioadă bună de timp, alimentele au devenit din ce în ce mai procesate (conținutul de fluor este destul de redus), suplimentele cu fluor (Zymafluor) nu prea mai sunt la modă, astfel că expunerea la fluor a devenit foarte mică, principala sursă rămânând pasta de dinti.

Având la îndemână calculele putem observa cât de greu este să dezvolți una dintre afecțiunile de mai sus, din cauza excesului de fluor.

Ce beneficii are fluorul?

Poate te întrebi de ce dentiștii tot insistă cu fluorul. El este un element esențial în protecția formării cariilor și încetinește dizolvarea smalțului, care se produce în urma unor atacuri acide repetate. Astfel, fluorul de pe dinți se combină cu placa bacteriană (pelicula albicioasă care se formează pe dinți de-a lungul zilei, formată din resturi alimentare și bacterii), formând astfel un scut pe suprafața dintelui. De asemenea, prin aplicări topice de fluor (geluri sau lacuri cu conținut mare de fluor) se formează cristale de fluorură de calciu care, în contact cu acizii puternici din anumite alimente, eliberează fluor, asigurând astfel protecția smalțului.

Ce este bine de știut este că, atunci când dinții permanenți ies, ei nu sunt mineralizați perfect. Procesul de mineralizare se produce după ce ies pe arcadă și vin în contact cu diferite minerale din salivă. Este extrem de important să venim cu un aport optim de fluor și minerale pentru ca aceștia să își încheie dezvoltarea într-un mod sănătos și armonios, care să asigure rezistență dinților pe o perioadă cât mai lungă.

Care sunt metodele prin care putem lua necesarul de fluor?

Fluorizarea apei este cel mai ieftin și la îndemână mod de a asigura accesul populației largi la fluor, incidența cariilor fiind redusă astfel cu 40-50%. La noi în țară nu se mai folosește această metodă, însă în SUA încă se practică. Aplicațiile topice cu fluor sunt extrem de eficiente pentru reducerea riscului carios.

Sunt 2 modalități prin care putem folosi această metodă: fie în cabinetul stomatologic, fie acasă. Produsul folosit de medicul dentist conține o cantitate foarte mare de fluor, astfel că este recomandat ca fluorizările din cabinet să fie făcute la 3 sau la 6 luni. Produsele pe bază de fluor utilizate acasă conțin o cantitate mai mică de fluor și, de obicei, se recomandă să fie folosite săptămânal, în cure de 3 luni. De reținut că nu se dezvoltă fluoroză dentară prin aplicații topice de fluor.

Pasta de dinți cu fluor este una dintre cele mai comune metode prin care putem veni în contact cu fluorul. Cantitatea de fluor din pastele de dinți variază în funcție de vârstă. Pentru 0-2 ani vom folosi pastă cu 1000 ppm F, pentru 2-6 ani apelăm la o pastă cu 1000 ppm F sau cu o cantitate mai mare (1350-1450 ppm F), în funcție de riscul carios al copilului, iar de la 6 ani vom folosi o pastă de adulți, cu 1450 ppm F.

Sigur că luăm în considerare și faptul că cei mici vor înghiți pasta de dinți, astfel că vom ajusta cantitatea folosită în cazul lor:

• între 6 luni și 3 ani dimensiunea pastei să fie cât un bob de orez;
• între 3-6 ani cât bob de mazăre;
• peste 6 ani cât jumătate din periuța de dinți.

Pentru persoanele cu risc carios ridicat, medicii dentiști recomandă și apă de gură cu fluor. Există studii care au concluzionat că rata leziunilor carioase a fost redusă cu 20-40% în urma folosirii zilnice a unei ape de gură cu fluorură de sodiu 0,05%.

Ce alternative la fluor există?

Așa cum am menționat mai sus, smalțul este alcătuit din fluorapatită și hidroxiapatită, astfel că, există paste de dinți cu hidroxiapatită cu scopul de a înlocui fluorul. Acest înlocuitor a fost introdus destul de recent în lumea stomatologiei în ideea în care este, de asemenea, o substanță care face parte din structura naturală a smalțului și pentru a minimiza efectele negative ale fluorului.

Studiile legate de eficiența hidroxiapatitei sunt încă puține la număr, iar rezultatele sunt foarte împărțite. Pe de-o parte, unele cercetări arată o putere de protecție împotriva cariilor similară sau chiar mai bună decât cea a fluorului, pe de altă parte găsim studii care arată că hidroxiapatita este la fel de ineficientă precum pastele de dinți fără ingrediente active. Rămâne însă, o opțiune valabilă până când studiile ne vor oferi date concludente și va trece suficient timp încât să putem analiza corect acțiunea acestei substanțe.

Atunci când ne gândim la copii, în special cu vârstele cuprinse între 6 luni și 3 ani, trebuie să luăm în calcul mai mulți factori în ceea ce privește pasta de dinți. Știm că multe mămici se feresc să folosească o pastă de dinți cu fluor la o vârstă atât de mică, așa că aleg, cel mai adesea, o pastă de dinți cu hidroxiapatită. Este important să știm că aceasta este perioada cea mai „bună” pentru cariile de biberon, iar dinții necesită o atenție deosebită.

Hidroxiapatita nu are atât de multe studii precum fluorul, însă pare a fi o alternativă promițătoare. Indiferent ce pastă vom alege, la această vârstă igiena dentară, a limbii și a obrajilor este esențială. Chiar dacă la început perierea dinților nu este atât de eficientă, vom crea un obicei pentru a ne spăla de 2 ori pe zi. Imediat ce ies toți dinții, dacă aceștia vin în contact unii cu alții, vom folosi si ață dentară. De asemenea, vom fi atenți și la dieta copilului și vom opta pentru alimente care stimulează producția de salivă, care are rolul de a curăța dinții. Ne vom feri să punem în biberon lichide îndulcite, sucuri, ceaiuri și vom oferi biberonul strict pentru alimentație, nu pentru confort, pentru a reduce riscul de a dezvolta astfel de carii.

Cu ce rămânem din acest articol?

• fluorul există deja, în mod natural, în organismul nostru și mai ales, în dinții noștri;
• complicațiile date de consumul de fluor apar doar dacă este folosit în cantități foarte mari;
• nici dacă mâncăm un tub întreg de pastă de dinți nu atingem doza de toxicitate;
• nu mai putem dezvolta fluoroză dentară dacă am depășit vârsta de 8 ani;
• singura sursă de fluor constantă din viața noastră rămâne pasta de dinți
• fluorul este eliberat de pe suprafața dintelui, atunci când acesta vine în contact cu alimente foarte acide;
• fluorul este principalul element care asigură carioprotecție;
• pasta de dinți cu fluor este cea mai accesibilă metodă de a veni în contact cu fluorul;
• alternativa la fluor este hidroxiapatita;
• atenție la grupa de vârstă 6 luni – 3 ani, din cauza riscului de a dezvolta carie de biberon.

Pentru detalii și programări adresează-te medicilor de la Advanced Gentle Dentist, specializați în stomatologia laser în Germania și în Statele Unite